Zilele acestea, președintele PSD, Marcel Ciolacu, a afirmat că în cadrul partidului există un „grup de lucru” care de peste jumătate de an discută despre modificarea Constituţiei. Ciolacu susţine că social-democraţii care fac parte din acest grup au luat în discuţie şi ideea modificării legii fundamentale în aşa fel încât România să fie republică parlamentară, în care preşedintele ţării să nu mai fie ales prin vot direct. Puțini știu însă în ce constă exact diferența între un regim parlamentar și unul semi-prezidențial, ca cel pe care îl avem în prezent în România. Așadar, pentru a înțelege mai bine demersul social-democraților este nevoie să vedem care sunt principalele diferențe între cele două tipuri de regimuri.
Regimul parlamentar
Regimul parlamentar este întâlnit în numeroase state europene precum Italia sau Ungaria. De fapt, regimul parlamentar cunoaște două variante: una în care ambele ramuri ale puterii executive sunt create în interiorul legislativului și cea în care doar a ramură acestei puteri este creată în interiorul legislativului. În al doilea caz, regimul parlamentar funcționează într-o monarhie, șeful statului, monarhul, fiind complet independent de puterea legislativă, ca în cazul Regatului Unit. Dar regimuri parlamentare întâlnim și în republici. În acest caz, ambele ramuri ale puterii executive, premierul și președintele, reprezintă o creație a puterii legislative. Totodată, executivul se află sub controlul legislativului, iar acest control se realizează prin mai multe mecanisme și proceduri, una dintre ele fiind moțiunea de cenzură prin care legislativul își retrage sprijinul politic pentru guvern.
Logica regimului parlamentar poate fi rezumată astfel: guvernul este instituit în Parlament și poate fi demis tot aici. Dar executivul are propriile pârghii în relația cu Parlamentul. Una dintre cele mai importante este asumarea inițiativei legislative prin care guvernul fixează agenda legislativului, trimițându-i proiecte de lege. Șeful guvernului are totodată capacitatea de a dizolva Parlamentul, dinamica regimului fiind dată astfel de logica cooperării și controlului.
Rezumând, într-un regim parlamentar, cetățenii ar vota doar Parlamentul, iar în interiorul acestuia s-ar alege premierul și președintele, în funcție de diversele majorități obținute la alegeri și negociate ulterior.
Regimul semi-prezidențial
În România avem în prezent un regim semi-prezidențial. Semi-prezidențialismul combină un element tipic al regimurilor parlamentare cu un element tipic al regimurilor prezidențiale. Acesta are pe de o parte un guvern investit în Parlament. Exact ca în cazul unui regim parlamentar, executivul se naște în interiorul legislativului și se află sub controlul acestuia. Doar că spre deosebire de regimul parlamentar, președintele nu este ales în interiorul Parlamentului, ci este ales direct de către cetățenii cu drept de vot. Aceasta din urmă este o caracteristică a regimurilor prezidențiale.
Regimurile semi-prezidențiale sunt adesea numite regimuri „mixte” tocmai pentru că ele combină răspunderea guvernului în fața legislativului cu alegerea directă a președintelui. În Franța, acolo unde avem un regim semi-prezidențial, președintele are dreptul de a dizolva Adunarea și poate prezida ședințele guvernului, chiar dacă acesta este învestit de legislativ. Pentru că esențială în regimurile semi-prezidențiale este relația dintre președinte și majoritatea parlamentară, în Franța s-a decis la începutul anilor 2000 ca organizarea alegerilor legislative să se desfășoare la o lună după cele prezidențiale, pentru ca noul președinte să aibă șansa obținerii unei majorități parlamentare. E atunci, președinți precum Sarkozy, Hollande sau Macron au avut parte de majorități în legislativul de la Paris care le-au susținut agenda politică. Coabitarea este așadar esențială într-un astfel de regim pentru a evita blocajele.
