PNL și PSD se află în cel mai tensionat moment de la formarea coaliției politice în noiembrie 2021. Alianța a navigat printr-o perioadă dificilă marcată de finalul pandemiei și declanșarea războiului din Ucraina care a avut multiple consecințe la nivel regional – inflație, prețuri ridicate la carburanți, energie și gaze, insecuritate etc. Coaliția a dovedit reziliență până în acest punct. Totuși, în prezent asistăm la o criză suprapusă. Această criză reprezintă testul de foc pentru unitatea alianței PSD – PNL.
Un test de foc pentru PNL și PSD
Totul a pornit de la necesitatea implementării rotativei. Aceasta era programată pentru luna mai și ar fi însemnat în practică demisia guvernului condus de Nicolae Ciucă și investirea unui nou guvern condus de Marcel Ciolacu. Totodată, lucrul acesta ar fi trebuit să ducă la o rocadă a portofoliilor ministeriale, potrivit protocolului încheiat între cele două partide.
Rotativa reprezintă o noutate în politica românească post-decembristă. Niciodată până acum două partide, aflate într-o alianță, nu au decis să implementeze un astfel de mecanism. E adevărat că în alte state, precum Israel, această rotativă a fost implementată cu succes, dar ca orice lucru nou, mecanismul rotativei reprezintă o provocare pentru partidele aflate la guvernare. Cu câteva zile înainte de implementarea rotativei, au început negocierile dintre PNL și PSD și odată cu acestea s-au ivit și primele fricțiuni. Un măr al discordiei l-a reprezentat Ministerul Transporturilor, unul dintre cele mai bogate ministere. Din mai multe motive PSD nu își dorește să renunțe la el, deși ar fi trebuit să îl cedeze liberalilor conform protocolului încheiat între cele două partide. Pentru a complica și mai mult lucrurile, UDMR, al treilea partener al coaliției, a părăsit discuțiile după ce aceștia au auzit că trebuie să renunțe la Ministerul Dezvoltării, pe care îl vor acum liberalii. Astfel că negocierile pentru implementarea rotativei s-au blocat, UDMR amenințând fățiș că ar putea ieși de la guvernare. Acest blocaj reprezintă prima criză serioasă cu care se confruntă actuala coaliție, iar deblocarea ei reprezintă o provocare majoră de vreme ce partidele nu au un reper pe care să îl aplice, mecanismul rotativei nemaifiind implementat până acum.
Cealaltă criză este reprezentată de greva profesorilor. Dascălii sunt nemulțumiți de nivelul salarial, el însuși o consecință a inflației, și de condițiile de muncă. Sistemul educațional este paralizat, iar legile educației propuse de actuala coaliție nu sunt nici ele pe placul mai multor profesori. În mai puțin de o lună ar trebui să înceapă evaluarea națională, iar apoi examenul de Bacalaureat. Greva profesorilor vine într-un moment sensibil prin urmare. Coaliția nu trebuie doar să deblocheze discuțiile cu privire la rotativă, ci să rezolve și problema grevei generale din sistemul de învățământ. Lucrurile acestea ar putea degenera în viitorul apropiat și, ținând cont de istoria recentă nu este exclus să asistăm chiar la o rupere a coaliției.
Cel mai recent exemplu, USL
Cel mai recent exemplu în care crizele sociale și neînțelegerile dintre parteneri au dus la ruperea unei coaliții vine chiar din USL. Alianța dintre PSD și PNL a apărut în 2011 și s-a destrămat 3 ani mai târziu, în 2014. Criza a izbucnit atunci când guvernul USL a propus o serie de măsuri de austeritate, inclusiv reduceri salariale și tăieri bugetare, pentru a face față crizei economice și presiunilor financiare internaționale. Aceste măsuri au generat nemulțumire în rândul populației și au provocat proteste de amploare în toată țara.
Partidul Democrat Liberal (PDL), care era în opoziție în acea perioadă, a profitat de această criză și a încercat să obțină sprijinul publicului și să slăbească poziția guvernului. PDL a folosit nemulțumirea populației față de măsurile de austeritate pentru a-și consolida poziția politică și a contestat în mod repetat guvernul USL.
Această criză a dus la tensiuni majore între partidele din coaliția USL și a generat rupturi în rândul acesteia. PNL a fost în principal cel afectat, iar divergențele politice și lupta pentru putere au dus la sciziuni în interiorul partidului. Crin Antonescu avea să își piardă calitatea de președinte al PNL în acest proces. Divergențele au fost atât de mari încât PNL a decis să se retragă de la guvernare, Victor Ponta rămânând să guverneze doar alături de o alianță pestriță compusă din PSD, UDMR, PC și UNPR.
Experiența USL ne arată că o coaliție se poate destrăma în momentul în care presiunile din exterior sunt coroborate cu tensiuni între membri coaliției și chiar în interiorul partidelor aflate la guvernare. Pentru coaliția PSD – PNL – UDMR acesta pare a fi cel mai dificil moment de la înființarea acesteia.
