Românii sunt fraierii Europei plătind foarte mult pentru trenuri care nici măcar nu ar trebui să circule, pe niște linii vechi din al doilea război mondial, care au fost îmbunătățire pe alocuri. Cea mai rapidă linie de cale ferată din România este cea București-Constanța, dar și acolo se înregistrează frecvent întârzieri. Vara de la caniculă, iarna de la ger și îngheț. Și vara când e cel mai mare trafic pe această linie, trenurile se opresc în mijlocul câmpului de parcă liniile s-au topit. În 30 de ani România n-a construit nici măcar 1 km de cale ferată de mare viteză.
Potrivit standardelor europene, linie ferată de mare viteză este cea pe care se poate circula cu o viteză de 250 km/h sau mai mare.
Spania, un exemplu pentru toată lumea
Din 1992 și până în prezent, Spania a construit 3.240 km de linie ferată de mare viteză, pentru trenurile care circulă cu peste 300 km/h. Cea mai lungă rețea de mare viteză din toată Europa și a doua din lume după China. Pe ruta Madrid-Barcelona trenurile ating aproape 350 km/h. Doar Spania și Franța se pot mândri cu acest record, fiind urmate de Italia și Germania cu doar 300 km/h. Spania și-a făcut acest imperiu feroviar în doar 27 de ani.
Investiția anuală a Spaniei depășește suma de 12 miliarde, dar acești bani au însemnat cercetare, inovare, modernizare și multă tehnologie care astăzi fac liniile ferate din Spania cele mai sigure din Europa. Peste 90.000 de experți au lucrat în această perioadă la construirea liniei de mare viteză. Din acest punct de vedere, industria feroviară spaniolă este lider în Europa și vinde dincolo de granițele țării. Spre exemplu, trenurile de la metroul din București sunt construite de firma CAF din Spania, la fel și cele din Roma, Brussels, Nantes, Mexico City, Caracas, Buenos Aires etc. CAF vinde trenuri de suprafață în Brazilia, Marea Britanie, Italia, Portugalia, Turcia, Olanda etc.
Spania, unul dintre liderii mondiali
O întreagă industrie care a fost posibilă după ce Spania a înțeles că trebuie să investească în tehnologie și în producția în masă pentru a stăpâni piața internațională. România a avut șansa să facă același lucru, dar a preferat să bage companiile în faliment și acum să cumpere din străinătate la prețuri mult mai mari.
Tren spaniol Renfe de mare viteză. Sursa foto: elespanol.com
Nivelul de securitate și de tehnologizare a trenurilor din Spania a atins un nivel care în România pare desprins din filmele SF. Managerul Centrului de Control al căilor ferate a explicat într-un interviu că pe șine există senzori care pot măsura inclusiv puterea vântului, iar atunci când vântul depășește anumite limite, trenurile încetinesc automat pentru a nu risca să iasă de pe șine la viteze de 320 km/h. Dacă un tren depășește cu mai mult de 5 minute programul de circulație, se consideră că va ajunge „foarte târziu”; sistemul care gestionează liniile de cale ferată nu permite întârzieri foarte mari ce bulversează tot traficul și creează haos.
Tot la capitolul tehnologie se adaugă și faptul că spaniolii își pregătesc angajații să facă față situațiilor de criză. Există centre de antrenament speciale pentru angajații care monitorizează traficul feroviar și sunt testate reacțiile lor. Pentru a simula diferite accidente, se folosește realitatea virtuală și angajații învață să folosească toate sistemele pe care spaniolii le-au construit în ultimii ani pentru a controla trenurile ce depășesc 300 km/h.
Chiar dacă Spania a investit an de an miliarde de euro pentru a-și dezvolta liniile de cale ferată, compania de transport de stat, Renfe, nu are nevoie de subvenții de la stat și reușește în fiecare an să-și acopere cheltuielile, ba chiar să aibă și un mic profit, deși numărul de pasageri se ridică la aproximativ 12.000 pe kilometru de cale ferată de mare viteză. Un număr mic dacă ne uităm la Franța care are peste 60.000 sau Japonia unde sare de 150.000 de pasageri pe kilometru de cale ferată. Jumătate din bugetul CFR Călători este asigurat în fiecare an de la bugetul statului, iar compania noastră a avut în 2018 pierderi de peste 80 de milioane de euro.
Cât plătesc spaniolii și italienii
Evident, există o diferență mare de preț între Spania și România, dar această se explică datorită investițiilor și tehnologiilor. Pentru o călătorie Madrid-Barcelona, un spaniol plătește în medie 100 de Euro. Distanța este de 600 de km, parcursă în 2 ore și 30 de minute, potrivit site-ului renfe.com. Sunt 58 de trenuri pe zi pe acest traseu, toate de mare viteză.
În Italia, pentru o călătorie standard cu Frecciarossa, pe distanța Milano-Roma, aproximativ 570 de km, plătești un bilet începând de la 70 de euro, pentru o călătorie de 3 ore. Există și posibilitatea, dacă vrei o călătorie de lux, să iei un bilet la clasa Executive, dar scoți din buzunar de la 150 de euro în sus.
Pentru o călătorie București-Timișoara plătim 100 de lei standard (aproximativ 22 de Euro) pentru o călătorie de 10 ore. Cum nu reziști 10 ore pe scaun, ești obligat să iei și un loc pentru dormit, iar în cazul acesta prețul ajunge la 300 de lei (aproximativ 70 de Euro). Dacă am fi avut trenuri de mare viteză, am fi plătit 70 de euro și să ajungem la Timișoara în 3 ore, neavând nevoie de un loc de dormit.
Prețurile din Spania sunt și pe măsura salariilor. Să nu uităm că venitul minim în Spania este de 1.000 de euro, în timp ce în România avem puțin peste 400 de euro. Situație identică și în Italia, unde salariile încep de la 1.000 de euro.
Pe distanța Roma-Napoli, peste 200 de km, un italian plătește 30 de euro la Frecciarossa, clasa standard, și ajunge într-o oră. De la București la Constanța (circa 220 km), un român plătește 60 de lei (aproximativ 13 euro) și ajunge cu trenul direct în două ore. Trenul regional Roma-Napoli este 12,65 de euro și ajunge în 2 ore și 44 de minute, oprind în 14 stații și ocolind ruta directă. Trenul București-Constanța cu 4 opriri face 2 ore și 20 de minute, cu un preț de 60 de lei( aprox. 13 euro). Adică plătim cât italienii la trenurile regionale și iarăși există o diferență de servicii în favoarea Italiei. Și nu uitați că românii nu au salariile italienilor.
Pe distanțe lungi plătim aproape cât italienii și spaniolii pentru același număr de kilometri (fiind nevoiți să luăm loc cu cușetă), dar îi parcurgem în 10 ore, în niște trenuri infecte, lente și zgomotoase, fără niciun serviciu decent.
Trenurile noastre (cele mai „rapide” și cele mai „frumoase”) în statele din vestul Europei ar fi considerate trenuri regionale (cele mai slabe), deși privind condițiile din Occident, probabil nimeni nu le-ar lăsa să circule.
Viitorul căii ferate
Spania va continua să-și dezvolte rețeaua, dorind să ajungă la peste 3.800 de km. România nu are stabilit niciun proiect pentru construirea liniilor de mare viteză sau măcar linii de semi-viteză. Trenurile arată oribil și sunt inaccesibile pentru persoanele cu handicap. De altfel, dacă ținem cont de diferența dintre peron și vagon, trenurile devin inaccesibile pentru multe persoane, uneori fiind nevoie să te agăți de ușă și să riști să cazi.
Trenurile de mare viteză ale spaniolilor sunt la un nivel superior a tot ce există în România, după cum puteți observa în video. Cele mai luxoase trenuri din Europa sunt însă ale italienilor de la Frecciarossa, vă puteți convinge singuri: clasa standard (click), clasa business, clasa executive.
Frecciarossa, clasa executive. Sursa foto: bombardier.com
În acest moment, UE este interesată să modernizeze în primul rând legătura Lyon-Torino, unde se va construi o cale ferată de mare viteză lungă de 235 km. De multe ori au existat în România discuții că geografia zonei n-ar permite nici linii de mare viteză, nici autostrăzi. Exemplul clar este tocmai această linie Lyon-Torino, care deja traversează Alpii și în următoarele decenii îi va traversa cu o viteză de 250 km/h. Uniunea Europeană va finanța acest proiect cu aproximativ 50%.
CFR Călători nu are nici măcar intenția să propună vreun proiect de dezvoltare sau să negocieze cu Uniunea vreo finanțare. După cum vedem, UE este interesată să dezvolte liniile ferate și plătește destul de mult.
