Posibilitatea ca Ucraina să facă lucrări neanunţate de adâncire la canalul Bîstroe, a cărui construire a stârnit nemulţumiri în România, dar şi la nivel internaţional, din cauza ameninţărilor aduse mediului, a readus în atenţie opoziţia Bucureştiului la lărgirea coridorului.
O problemă de mediu transformată în problemă geopolitică
Delta Dunării reprezintă unul dintre siturile naturale aflate în prezent pe lista patrimoniului mondial UNESCO. România și Ucraina poartă împreună responsabilitatea prezervării acestui mediu. Totuși, de peste 10 ani, Ucraina încearcă să includă canalul Chilia – Bîstroe într-o rețea de transport trans-europeană (TEN-T).
Construcția în cadrul canalului a început în 2004, dar primele informații tehnice au fost oferite României în 2007. Bucureștiul a cerut Ucrainei să oprească proiectul, având în vedere potențialele implicații de mediu asupra Deltei Dunării. În contextul războiului din Ucraina problema aceasta de mediu riscă să se transforme însă într-o problemă geopolitică. Pe fondul conflictului, Rusia a reușit să captureze majoritatea porturilor importante din sudul Ucrainei, cu excepția Odesei, care se va afla însă cel mai probabil în raza de acțiune a noii ofensive rusești. Anul trecut, pe fondul blocadei rusești din Marea Neagră mare parte din transporturile navale ale Ucrainei – în special cele cu cereale – au fost efectiv blocate. Această manevră a Rusiei risca să ducă la o foamete globală. Prin urmare, obiectivul Ucrainei, în fața unei noi ofensive rusești este să obțină o ieșire suplimentară la Marea Neagră. În acest sens canalul Chilia – Bîstroe poate oferi țării un avantaj strategic în cazul în care Rusia reușește să captureze noi teritorii din sudul Ucrainei.
Totuși, este limpede că o astfel de mutare ar avea nevoie de aprobarea României din cauza implicațiilor de mediu. Comisia Europeană a cerut de altfel României exprimarea unui punct de vedere iar MAE a trimis miercuri executivului european acest punct de vedere prin care reiterează dezacordul faţă de propunerea Ucrainei de includere a brațelor Chilia și Bîstroe ale Dunării în reţeaua transeuropeană de transport (TEN-T). În prezent, ucrainenii pot folosi canalul însă doar pentru vase cu pescaj mic. Pentru un pescaj mai mare, canalul ar trebui să fie adâncit.
Pericolul propagandei
Este limpede că Ucraina nu își permite în actuala conjunctură să realizeze astfel de lucrări la canal fără acordul României și a instituțiilor internaționale. Kievul depinde prea mult de ajutorul internațional în acest conflict cu Rusia pentru a antagoniza comunitatea europeană. În plus, prin poziția sa geografică, România reprezintă un aliat de bază al Kievului, fiind un stat membru NATO de pe Flancul Estic care are cea mai lungă graniță cu Ucraina. O mulțime de materiale militare și tot soiul de ajutoare au fost livrate Ucrainei prin România. Kievul nu își permite de asemenea să aibă o atitudine ostilă vis-a-vis de România, iar țara noastră se află într-o poziție superioară în cazul unor negocieri diplomatice.
Totuși, există un pericol major, respectiv acela de a transforma actuala dezbatere într-o armă de propagandă. Rusia în special este foarte dispusă să arate cu degetul către Ucraina și actualul guvern de la Kiev pentru a-și justifica invazia militară. Este clar că anumite voci pro-ruse vor profita de această situație pentru a crea tensiuni inutile între România și Ucraina. În orice caz, situația va fi rezolvată pe cale diplomatică, iar Bucureștiul, prin MAE acționează deja în acest sens.
