Valul 4 al pandemiei de coronavirus a dus la un nou episod de criză în sistemul educațional din România. În mod previzibil, lipsa măsurilor luate din timp de autorități au generat un nou scenariu în care elevii devin victime colaterale. De data aceasta însă, măsura luată de Ministerul Educației, respectiv trimiterea elevilor într-o vacanță prelungită de două săptămâni ar putea fi catalogată drept cea mai neinspirată decizie de la debutul pandemiei.
Școala în pandemie, bilanțul unui dezastru anunțat
De la debutul pandemiei, improvizațiile și deciziile luate pe ultima sută de metri au caracterizat guvernarea în ceea ce privește educația. incapacitatea autorităților de a gestiona problema educației din țară în mod funcțional, a dus la bulversarea completă a elevilor. Inițiat aceștia au fost trimiși acasă la începutul pandemiei, cursurile desfășurându-se în online. Problema e că din cauza lipsei echipamentelor și a tehnologiei, mulți elevi nu au avut cum să continue cursurile în online. Totodată, mulți profesori nu aveau pregătirea necesară pentru a ține cursuri în online. Ministerul condus la vremea respectivă de Monica Anisie a alocat câteva tablete elevilor pentru desfășurarea cursurilor în online, însă totul s-a transformat într-un fiasco. Unele tablete nu au mai ajuns niciodată la elevi, iar în alte cazuri tabletele au ajuns la elevi care nu aveau internet. Sistemul de învățământ din țară și-a arătat limitele în ceea ce privește învățământul online.
Autoritățile au continuat totuși din inerție. Așa cum era previzibil însă, lucrurile nu s-au îmbunătățit. La debutul noului an școlar, autoritățile au încercat să dreagă busuiocul, experimentând revenirea fizică la cursuri în trei scenarii – roșu, galben, verde în funcție de incidența numărului de cazuri. Scenariul redeschiderii școlilor a fost însă prost gândit, astfel că după câteva săptămâni școlile au fost din nou închise și elevii trimiși să învețe din nou în online. Nici măcar în 12-lea ceas însă autoritățile nu au venit cu un plan pe termen lung. Reînceperea școlilor în semestrul al doilea s-a făcut pe repede înainte, cu doar o săptămână înainte de debutul propriu zis al semestrului. În Ungaria de pildă, autoritățile pregătiseră din noiembrie 2020 reînceperea școlilor prin testarea în masă a profesorilor. În loc ca autoritățile române să învețe ceva de la vecinii maghiari și eventual să includă și profesorii în primul val al vaccinării, autoritățile din țară au lăsat din nou lucrurile să meargă din inerție. Noul plan de reîncepere a școlii era de fapt vechiul plan din septembrie 2020.
În fața valului 4 al pandemiei, mentalitatea de tip “wishful thinking” a continuat să domine la toate nivelurile în Ministerul Educației. Școala a început cu doar 30.000 de elevi cu vârsta de 12 – 15 ani vaccinați, adică 4% din numărul elevilor de această vârstă, și doar 145.000 de tineri cu vârsta între 15 – 19 ani vaccinați, adică aproape 20%. Mai mult, potrivit datelor potrivit datelor furnizate de ministrul Cîmpeanu în luna august, doar 60% din cadrele didactice erau vaccinate la vremea respectivă, mult mai puține decât în restul Europei acolo unde școala urma să se reia în condiții normale. Cu aceste date în fața ochilor, Ministerul a mers mai departe deschizând școlile doar pentru a se trezi în fața unei noi decizii dificile la doar o lună după acest moment. Puși în fața numărului ridicat de îmbolnăviri și fără a avea o soluție de avarie, Ministerul a decis pur și simplu să trimită elevii într-o vacanță de 2 săptămâni, sperând probabil ca în timpul acesta valul de îmbolnăviri să se mai domolească.
Per total bilanțul modului în care autoritățile au tratat educația în timpul pandemiei este unul dezastruos. Amatorismul cu care a fost pregătită deschiderea noului an școlar nu este egalată decât de amatorismul cu care a fost deschis precedentul an școlar. În ambele cazuri autoritățile și-au arătat limitele și au rămas blocate într-o mentalitate de tip “wishful thinking”. Dezastrul școlii în pandemie va fi însă contabilizat pe de-a întregul peste câțiva ani de zile.
