Victoria clară a lui Emmanuel Macron în alegerile prezidențiale din Franța, în fața candidatei de extremă dreapta, Marine Le Pen, reprezintă, în ansamblu, un triumf pentru Uniunea Europeană și un pas în spate pentru Vladimir Putin și aliații săi iliberali din Europa.
Totodată, victoria lui Macron reprezintă o lovitură dură dată forțelor intolerante ultra-naționaliste din Europa care sperau să limiteze imigrația și să-i marginalizeze pe imigranți, în special pe cei musulmani. Prin urmare, aceasta a fost și o victorie a democrației, în ansamblu.
O lovitură pentru forțele iliberale din Europa
Diferența dintre Macron și Le Pen a fost mai mare decât preconizau majoritatea analiștilor care vedeau o cursă strânsă în turul al doilea al alegerilor din Franța. Cu toate acestea, Macron a reușit să rupă voturi și de la electoratul celor care au votat partidele mainstream în turul întâi al alegerilor. Este foarte posibil ca Macron să-i fi convins chiar pe unii alegători ai lui Melenchon să se prezinte la urne și să-l voteze. Asta deși în primul mandat, Macron a guvernat mai degrabă de pe o poziție de centru-dreapta. Grupul celor frustrați de efectele inflației, pe care miza Le Pen, nu a fost în final suficient de mare sau de unit. Majoritatea francezilor au decis că Macron merită încă un mandat la cârma țării. Este de asemena posibil ca în victoria decisivă a lui Macron să fi contat și percepția unui segment important al electoratului francez în ceea ce o privește pe Le Pen. Anume că aceasta ar fi apropiată de Putin. În contextul crimelor comise de armata trimisă de Putin în Ucraina, un vot pentru Le Pen însemna, în această optică, un vot pentru Putin. Prin urmare, cel puțin pentru un segment din electoratul francez, votul a fost mai degrabă unul de protest sau mai bine zis, un vot pentru răul mai mic. Macron a fost de altfel foarte eficient în a o portretiza pe Le Pen ca pe o apropiată a lui Putin.
În ciuda diferenței considerabile dintre cei doi, victoria lui Macron nu a fost la fel de categorică precum cea din 2017, atunci când actualul președinte s-a impus cu 66% la 34%. Asta ar putea însemna că extrema dreaptă franceză este ceva mai puternică decât acum 5 ani. Dar nu suficient de puternică pentru a prelua puterea în Franța.
În plus, există multe semne că electoratul nu este mulțumit de Macron, cel puțin pe partea stângă a eșichierului politic. Macron probabil spera la mai multe voturi din partea electoratului fidel lui Jean-Luc Mélenchon. Voturile au venit, pentru că stânga se temea de un președinte de extremă dreapta, precum Le Pen. Dar, potrivit primelor analize, doar 4 din 10 votanți ai lui Mélenchon l-a sprijinit pe Macron. Restul s-au abținut.
În linii mari, victoria lui Macron marchează un prim pas în spate pentru forțele iliberale din Europa care nu păreau să resimtă pierderi în ciuda faptului ca acești candidați erau văzuți ca aliați ai lui Putin și în ciuda faptului că Putin s-a lăsat descoperit exact așa cum este: un dictator brutal care invadează o țară vecină, ucigând civili nevinovați. Până la urmă, să nu uităm că Viktor Orban a obținut tot luna aceasta o victorie majoră în Ungaria, iar forțele iliberale au câștigat și alegerile din Serbia. O victorie a lui Le Pen ar fi însemnat o înfrângere seriosă pentru democrația europeană într-un context internațional complicat. Macron va avea însă parte de o guvernare dificilă. Este greu de crezut că acesta va mai reusi sa guverneze de la centru-dreapta ca în primul mandat. Inflația va rămâne o problemă majoră în Franța, ca în toată Europa. Macron va avea însă parte și de o majoritate parlamentară favorabilă. De aceea, publicul francez așteaptă mai multe lucruri de la Macron în acest mandat, față de cel precedent.
