Împotriva noilor prevederi a Codului Fiscal a fost expusă o nouă scrisoare deschisă, semnată în acest moment de peste 170 de persoane din artă, precum actori, muzicieni, artiști plastici și așa mai departe, ce trăiesc din colaborări fluctuante.
Mai exact, în această scrisoare deschisă, semnatarii explică motivele pentru care nu vor respecta noile prevederi din Codul Fiscal, afirmând că acestea sunt ”profund neechitabile, aberante și vădind o necunoaștere a naturii activităților independente”. Mai mult decât atât, artiștii ce s-au unit pentru a își manifesta nemulțumirile consideră că există o inegalitate între profesiilor lor și ”cele liberale (notarii, avocații…)”, relatează Evz.ro.
În scrisoare se mai afirmă că prevederea 600 nu înseamnă un ”împrumut făcut Statului”, ci mai mult o ”dijmă” (dare ce reprezenta a zecea parte din produsele principale, percepută de stăpânii feudali de la țăranii dependenți).
Printre cei ce au semnat scrisoarea, se află Adriana Moca (actriță, director asociația Vis-a-Vis), Daniel Chirilă (regizor, dramaturg, actor Frilensăr), Lia și Dan Perjovschi (artisti), Oana Stoica (critic de teatru) precum și George Balint (compozitor și dirijor, Teatrul Național de Operetă și Musical “Ion Dacian” din București)
”Subsemnații – artiști și lucrători culturali cu activitate independentă – declarăm prin prezenta că am decis să ne asumăm riscurile financiare aferente și să nu depunem declarația 600 în acest an. Nu o facem din cauză că ne depășește complexitatea formularului ori procedura de depunere – deci nu, problema nu se rezolvă prin modificarea respectivului formular sau amînarea/retragerea lui temporară –, o facem în semn de protest față de prevederile noului Cod Fiscal (Ordonanța de urgență 79/2017), prevederi cărora le corespunde declarația 600 și care, în ceea ce privește domeniul nostru, sînt profund neechitabile, aberante și vădind o necunoaștere a naturii activităților independente, un neprofesionalism și un dispreț la adresa cetățenilor acestei țări cu totul excepțional. (…) Activitatea cultural-artistică – și, prin urmare, și veniturile asociate ei – au prin definiție un caracter fluctuant în timp și neregulat: nici un regizor de film nu face în mod constant un film pe an, nici un director de imagine nu filmează pe aceiași bani în fiecare an, nici un actor nu joacă în același număr de filme în fiecare an și nici nu știe în cîte spectacole va juca într-un an, nici un autor nu scoate cărți în fiecare an, pe aceiași bani etc. De fapt, exceptînd profesiile liberale (notarii, avocații…), predictibilitatea aceasta nu există pentru nici o activitate independentă, nici măcar pentru închirierile de imobile sau pentru obținerea de dividende. Din acest motiv, este complet absurdă obligarea la plata contribuțiilor pe un venit încă inexistent și profund incert, în condițiile în care nu există absolut nici un fel de prevederi (posibilitatea unei declarații rectificative) legate de restituirea contribuțiilor în cazul nedepășirii plafonului în anul în curs. Nu e vorba că nouă ni se cere să „împrumutăm“ Statul, nouă ni se cere, de fapt, o dijmă: împrumuturile se restituie, dijma nu. Iar noi nu acceptăm ca Statul să se transforme într-un stăpîn feudal, iar noi – în iobagi.
Citiți mai multe AICI
