La sfârşitul anilor ’80, se adună Ceauşescu, Gorbaciov şi Bush senior, să se laude fiecare cu progresele medicinei din ţara lui. Fiecare şef de stat avea la dispoziţie un medic şi un pacient, pentru demonstraţii.
Cei din Uniunea Sovietică intră în cabinet şi ies după 6 ore, anunţând efectuarea cu succes a unui transplant de cord. Îl supun pe pacient la probe şi văd că intervenţia a mers bine.
Cei din Statele Unite stau 12 ore, anunţând, apoi, un reuşit transplant de măduvă. Alte teste, pacientul se mişcă precum Mick Jagger, deci iarăşi totul este în regulă.
Medicul şi pacientul din România intră şi stau 6 ore, 12 ore, o zi întreagă… La sfârşitul celei de-a doua zile, ies şi ei, obosiţi, plini de sânge şi de lehamite…
– Ce i-ai făcut, domnule doctor?
– Să spună el – nu mai am chef de nimic…
– Ce ţi-a făcut, domn’e?
Pacientul, bietul, abia mai vorbea, cu gura încleştată:
– Mi-a scos o măsea…
– Eee, dă-o-ncolo de treabă! Pentru o măsea, două zile-ncheiate?
– Ştiţi, la noi în ţară, n-ai voie să deschizi gura… Şi mi-a scos-o pe partea cealaltă.
