Florin Iordache, unul dintre cei mai contestați politicieni români din ultimii ani, autorul asaltului asupra Justiției pe modelul altor state iliberale din zonă și fost pion al lui Liviu Dragnea, a fost recompensat ieri cu un post în care ar putea să rămână pe viață: președinte al Consiliului Legislativ. Că într-o democrație liberală autentică lucrul acesta nu s-ar fi întâmplat probabil niciodată e de la sine înțeles. Mai grav însă în cazul de față e că Iordache a fost răsplătit cu această funcție prin concursul direct al altor politicieni aparținând unor partide care reprezentau avangarda luptei împotriva tentațiilor iliberale ale PSD. Matematica dovedește lucrul acesta.
Calculul matematic indică un blat
Blatul a devenit în politica dâmbovițeană o practică recurentă. Ne-am obișnuit de multe ori să vedem cum unii politicienii au un discurs public agresiv la adresa altor politicieni aparținând altor partide politice, dar în spatele ușilor închise formează înțelegeri. Carevasăzică retorica publică e pentru masele de votanți, iar adevăratele înțelegeri au loc în culise. Lucrul acesta îl spun și populiștii, iar asemenea tendințe sunt periculoase pentru democrație, de vreme ce ele legitimează într-o oarecare măsură discursul populist.
Deși votul de ieri a fost secret, matematica arată că Iordache nu avea cum să ajungă în fruntea Consiliului Legislativ doar cu votul PSD. Surse politice citate de presa din România spun că în sală au fost 240 de parlamentari distribuiți astfel: PNL – 40 de parlamentari, USR – 21, UMDR – 5, minorităţile naţionale – 4 şi PMP – 2. Restul de 168 aparțin PSD, Pro România și ALDE. Aceștia din urmă au votat cu siguranță în favoarea lui Florin Iordache. Problema e că Florin Iordache a primit 185 de voturi. Augustin Zegrean, susținut oficial de către PNL a primit doar 41 de voturi, ceea ce înseamnă că 14 voturi au fost nule. Rămân însă 17 voturi pentru Iordache din afara zonei PSD-ALDE-Pro România care nu puteau veni exclusiv din zona UDMR-PMP-monorități. Așadar, în mod logic rămân doar două variante: fie Iordache a fost ales cu concursul celor de la PNL, fie cu cel al USR.
USR, principalul suspect
Pentru a ne lămuri cine ar fi fost înclinat spre un blat trebuie să-l introducem în scenă pe senatorul USR, George Dircă. Acesta era sprijinit oficial de USR și PNL la şefia Secţiei de evidenţă oficială a legislaţiei şi documentare din cadrul Consiliului Legislativ. Dircă a primit 174 în timp ce ceilalți doi doar câteva: Rodica Penescu a obţinut 4, iar Andrei Ciochiou a obținut 13, în timp ce 49 de voturi au fost anulate. Din nou, la 174 de voturi, matematica arată că PSD a pus umărul masiv la alegerea lui George Dircă. PNL și USR aveau doar 61 de voturi, iar restul de 113 nu puteau veni decât din zona PSD. Prin urmare, principalii suspecți de blat sunt cei de la USR care nu aveau cum să-și impună omul în funcție decât cu concursul masiv al social-democraților. Este foarte posibil să ca Barna să fi avut o înțelegere în acest sens. Rămâne însă o întrebare fundamentală în acest caz.
Blat sau șantaj?
PSD, ALDE și Pro România controlau jocurile. Ei îl puteau impune pe Iordache la șefia Consiliului Legislativ FĂRĂ votul USR. Din nou, matematica o arată. Cu 168 de voturi Iordache ieșea președinte. Ieșea președinte și cu mai puțin de 168 de vreme ce USR-PNL-UDMR-PMP și minoritățile puteau strânge maxim 72 de voturi. Așadar candidatura lui Zegrean era din start compromisă. Pe de altă parte, cea a lui George Dincă era în cărți. PSD putea să dicteze din nou cine va fi la șefia Secţiei de evidenţă oficială a legislaţiei şi documentare din cadrul Consiliului Legislativ. Barna și-ar fi dorit în mod logic să-și impună omul, însă știa că nu putea face asta decât cu votul masiv al PSD. Prin urmare s-ar putea să ne aflăm de fapt într-o situație în care Ciolacu l-a șantajat pe Barna, iar acesta din urmă a căzut de bunăvoie în șantaj. Barna adăuga câteva voturi pentru Iordache, deși acesta nu avea nevoie de ele, iar PSD vota masiv pentru omul dorit de Barna. Urmează o întrebare logică: ce avea de câștigat PSD din povestea asta? Ei bine exact ce vedem acum: un scandal monstru între USR și PNL care se acuză reciproc de blat. Două partide favorite pentru a forma viitoarea majoritate parlamentară și implicit viitorul cabinet, dar care își dau ocazional contre pe sub masă. Ciolacu a pus paie pe focul mocnit dintre PNL și USR, mergând pe o clasică strategie de “dezbină și cucerește”. Barna probabil speră că scandalul se va stinge de la sine în final, iar la sfârșitul zilei USR rămâne cu un om într-o funcție dorită. Barna mizează și pe faptul că PNL și USR au nevoie pe viitor una de cealaltă pentru a forma majoritatea, de vreme ce PNL tot scăzând în sondaje s-ar putea să nu poată forma această majoritate fără USR. Ce nu înțelege însă Barna e că orice alăturare cu PSD va însemna în final sfârșitul USR.
