Demisionat în condiţii tulburi de la cârma SIE, controversatul Mihai Răzvan Ungureanu (dispărut de câteva luni bune din peisajul autohton) a lansat, subit, un surprinzător anunţ-bombă, care avertizează, prin însăşi implicaţiile sale evidente, că România riscă să cadă pradă unui veritabil război hibrid.
Mai exact, fostul şef al SIE – care a susţinut, joi, prelegerea „Bătrâna Europă şi noul naţionalism”, la Facultatea de Studii Europene a Universităţii „Babeş-Bolyai” – a dezvăluit că, în viitorul apropiat, în România va fi lansat un partid de extremă dreapta, la construcţia căruia se lucrează de ceva timp, din umbră, cu scopul de a fi raliat numeroaselor formaţiuni „izolaţioniste” şi „anti-europene” care stârnesc crize de-a lungul întregului continent, pentru a forţa haosul şi prăbuşirea Uniunii Europene.
Dezvăluirile lui MRU
„Ceea ce încă amână, la noi, apariția unui partid de extremă dreapta sunt detalii mecanice. Este o chestiune de luni, poate de ani, dar, orișicum, se va întâmpla”, a susţinut Ungureanu, citat de pressone.ro. „Aceste partide nu sunt teritoriale, ele sunt izolaționiste și anti-europene. Ele monetizează teama mai mult decât o făceau partidele de extremă din perioada interbelică. Și încă un detaliu. Partidele de extremă dreapta nu mai au un argument confesional. Nici măcar în Grecia, partidul neonazist Zorii de Aur nu mai colaborează cu Biserica”, a explicat fostul Ungureanu.
Implicaţii evidente
În realitate, implicaţiile acestor declaraţii sunt cât se poate de serioase. Cu atât mai mult cu cât au fost proferate de chiar fostul şef al SIE, omul care (e indubitabil!) ştie prea bine că, după criza din 2014, când Rusia a sfârtecat teritorial Ucraina şi a anexat Crimeea, experţii NATO (şi nu numai) în materie de securitate au numit această formă de conflict (premeditată în laboratoarele Kremlinului) „război hibrid”. Premeditarea, construirea, finanţarea şi sprijinirea logistică a partidelor extremiste europene (atât de dreapta, cât şi de stânga), cu scopul de a destabiliza şi de a căpuşa, structural, o aşa-numită „ţară ţintă” (pe fundalul fluturării unui discurs naţionalist retrograd şi, ombilical, anti-european, pentru a pune sub semnul întrebării constructul Uniunii Europene) reprezintă, susţin numeroşi experţi în securitate, una dinte etapele declanşării unui război hibrid.
Vladimir Putin – numitorul comun al tuturor extremiştilor europeni
Rusia (aşadar, Vladimir Putin) reprezintă numitorul comun al acestor formaţiuni extremiste, noi şi vechi, de dreapta sau de stânga. De altfel, în presa europeană s-a scris intens despre finanţările moscovite de care a beneficiat clanul Le Pen (şi al său Front Naţional). Nu mai e un mister nici prietenia dintre premierul maghiar Viktor Orban şi Vladimir Putin, şi nici faptul că sceleraţii lideri ai Jobbik – care militează pentru independenţa şi apoi alipirea Transilvaniei la Ungaria – sunt racordaţi la „buzunarele” Kremlinului. De fapt, şeful Jobbik – Vona Gabor – va fi fost protagonistul unei călătorii la Moscova, chiar la invitaţia lui Alexandr Dughin.
Moscova lansează partid în România?
Revenind la anunţul emis de Mihai Răzvan Ungureanu, este clar că fostul şef al SIE (om care a avut acces la numeroase informaţii clasificate, dar şi la cele mai recente analize în domeniu) nu ne spune, simplist, doar că în România va fi lansat un partid extremist, din moment ce el accentuează (declarativ) şi faptul că acest proiect politic este premeditat, deja, în nişte laboratoare, fiind amânat doar din pricina unor „detalii mecanice”. Nu în ultimul rând, Ungureanu a avertizat că lansarea acestui partid se încadrează în frontul extremist anti-european, care – nu o spun doar experţii NATO în securitate, ci şi analişti reputaţi pe plan internaţional, mari instituţii media şi grei ai politicii de pretutindeni – este un „trend” brevetat şi întreţinut chiar de Vladimir Putin.
Conceptul de „război hibrid”
În decursul ultimilor ani – deşi nu beneficiază de o definiţie unanim acceptată (care să-i mulţumească pe mulţi dintre specialiştii şi strategii în securitate ai planetei) –, conceptul de „război hibrid” a fost invocat deseori, plecând de conflictul orchestrat şi întreţinut de Rusia (debutând cu momentul crizei din 2014) în Crimeea şi în Ucraina (regiunile Lugansk şi Donetsk). Experţii NATO în materie de securitate au denumit această formă de conflict „război hibrid”. Teoretic, conceptul se referă la o arie extinsă de acţiuni ostile – ce ţintesc obiective pe termen lung –, în cadrul cărora uzitarea forţei militare reprezintă doar un palier secund.
„Chipurile” războiului hibrid
Exemplificând pe scurt, războiul hibrid prespune premeditarea unor acţiuni aparent disparate, subterane, neasumate oficial: sprijinirea financiară şi logistică a partidelor extremiste, potenţarea crimei organizate, spionajul informatic (atacurile cibernetice), manipulările mediatice (campanii plătite atât în presa internă, cât şi în cea străină), ameninţările fizice, sprijinirea actelor de terorism, infiltrarea de agenţi acoperiţi în toate compartimentele vieţii publice şi administrative, coruperea înalţilor funcţionari şi a sferelor de putere, simularea procesului democratic (de exemplul, referendumul anexării Crimeii) ş.a.m.d. Facem precizarea că toate aceste elemente se regăsesc, din plin, în cazul crizei ucrainene.
Viziunea rusească.Valery Gherasimov şi Gheorghii Isserson
În această ordine de idei, nu este deloc surprinzător că cea mai elocventă expunere a conceptului de „război hibrid” îi aparţine chiar şefului statului major al forţelor armate ruseşti – l-am numit pe Valery Gherasimov, fost comandant în războiul din Cecenia. Într-un articol publicat în revista VPK (specializată în probleme de apărare), Gherasimov susţinea: „Războiul şi pacea devin noţiuni ale căror graniţe sunt din ce în ce mai estompate. Metodele conflictului s-au schimbat şi implică acum recursul masiv la măsuri politice, economice, informaţionale, umanitare şi alte măsuri ne-militare. Acestea pot fi suplimentate prin consolidarea populaţiei locale ca o a „Cincea coloană”, dar şi prin forţe armate sub acoperire.” De notat că, în acelaşi articol, Valery Gherasimov l-a citat pe teoreticianul militar sovietic Gheorghii Isserson, accentuând faptul că mobilizarea ostilă nu intervine atunci când este declarat războiul, la modul oficial, ci, „neobservată, intervine mult înainte de asta”.
Contestatarii conceptului de „război hibrid”
Ideea de „război hibrid” (indiferent de formele expuse mai sus) a fost şi este contestată, la scenă deschisă, de numeroşi experţi în securitate, care susţin că multe dintre tacticile de acoperire folosite într-un astfel de conflict sunt vechi de când lumea. „Jumătate din istoria războiului e de acest gen! Nou este modul global în care astfel de tactici sunt folosite şi modernizarea suferită”, a susţinut Anthony Cordesman, fost director de informaţii la Pentagon şi director de strategii la think-tank-ului CSIS din Washington.
Un înşelător concept-umbrelă?
Unul dintre contestatari autohtoni este profesorul doctor Gheţău Gh. Florin, care susţine că ideea de „război hibrid” reprezintă doar un înşelător concept-umbrelă. „Războiul a fost mereu hibrid și nu a avut nevoie de un alt nume decât acela de război pentru a fi un concept clar și cuprinzător. Conceptul de război hibrid este mai mult o unealtă de presă, propagandă și mai puțin un concept pur militar. Geneza sa este la fel de neclară ca și conținutul său. Acestea sunt umilele noastre opinii. Definiția pe care a dat-o Carl von Clausewitz războiului nu prezintă omisiuni și nu are nevoie de adăugiri, prin urmare: <Noi afirmăm, dimpotrivă, că războiul nu este decât o continuare a relațiilor politice prin intermediul altor mijloace. Spunem prin intermediul altor mijloace, pentru a afirma, totodată, că aceste relații politice nu încetează prin existența războiului, nu sunt transformate în cu totul altceva, că ele continuă în esența lor, oricum le-ar fi alcătuite mijloacele de care se servesc, și că liniile principale de-a lungul cărora se desfășoară și de care sunt legate evenimentele militare nu sunt decât linii mari ale acestor relații, care răzbat prin război, continuându-se până la pace>” (Gheţău Gh. Florin, „Război hibrid – un concept care nu lămureşte nimic”, www.rumaniamilitary.ro, 7 octombrie 2016)
