Invitatul interviurilor PSnews.ro din această săptămână este președintele Senatului și copreședintele ALDE, Călin Popescu Tăriceanu.
Șeful Senatului a vorbit în exclusivitate pentru PSnews.ro despre dinamica din coaliție după demisia lui Victor Ponta din fruntea guvernului, având în vedere că multe dintre partidele parlamentare şi-au anunţat susţinerea pentru noul guvern al lui Dacian Cioloș, dar a analizat și posibilitatea aducerii unei noi moțiuni în Parlament.
De asemenea, liderul ALDE a vorbit despre planurile pe care le are formațiunea politică pe care o conduce, referindu-se și la zvonurile care au apărut în ultima vreme despre intenția de a crea o mișcare politică de consolidare a poziției pe care o are în momentul de față partidul său, dar și despre nevoia unui echilibru în politica românească.
Totodată, Tăriceanu a vorbt și despre situația politică din România și noul PNL, format prin fuziunea cu fostul PDL, care l-a susținut pe Traian Băsescu. Din punctul de vedere al președintelui Senatului, PNL-ul de astăzi duce lipsă de un lider care să decidă viitorul partidului. Fostul premier a dezvăluit și șansele pe care le are o fuziune între ALDE și PNL, precizând că liberalii vor înregistra rezultate sub așteptări la alegerile de anul viitor.
Printre temele abordate în cadrul interviului se regăsește și tema alegerilor locale din 2016, activitatea președintelui Iohannis, dar și zvonurle apărute în spațiul public în ultimul timp, potrivit cărora PSD-ul încearcă să găsească soluții pentru a-l schimba din fruntea Senatului.
Dan Bucura: Bună ziua, domnul prim-ministru. Bine ați venit la noi, în studioul PSnews. Am structurat interviul de astăzi pe mai multe zone de interes, în principal pe zona politică, zona alegerilor locale, și aș începe cu prima întrebare: După destrămarea coaliției și demisia premierului Ponta, în mod vizibil, relația dumneavoastră cu partenerii de la vremea respective, n-a mai fost aceeași. Din ce motiv credeți că s-a întâmplat acest lucru? A fost vina formațiunii pe care dumneavoastră o reprezentați? A fost vina celorlalți? Relații personale? Ce s-a întâmplat, în primul rând?
Călin Popescu Tăriceanu: Aș spune, în esență, nu este vorba chiar de o deteriorare a relațiilor, ci de o oarecare distanțare impusă de poziționarea noastră în raport cu soluția politică propusă de președinte, care, știm, se articulează pe ideea unui Guvern technocrat condus de un prim-ministru cu același profil. Având în vedere că noi nu am fost solicitați să avem niciun rol, nu noi ALDE, mă refer la cei care alcătuiam coaliția, niciun rol activ în formarea Guvernului, mi s-a părut firesc și datorită unor principii pe care le-am enunțat foarte clar, și anume că această formula politică nu respect un principiu fundamental care este cel al democrației reprezentative, să ne opunem unei astfel de idei și de soluții politice, care este și neconstituțională, după cum am subliniat în câteva rânduri, și nu am făcut decât să constat că ALDE, eu împreună cu colegii mei, am rămas singuri să adoptăm această poziție clară, netă, tranșantă și lipsită de echivoc, în timp ce celelalte două partide, mă refer la PSD și la UNPR, sau poate vreți în ordine inversă – a anunțului cronologic, au anunțat că vor susține și vor da votul pentru investiture Guvernului Cioloș. Acest lucru, sigur că a creat o distanțare, fără să pot spune că este o deteriorare a relațiilor dintre noi, am în continuare o relație bună cu președintele PSD, comunicăm, la fel și cu colegii din Parlament, și mai mult decât atât, eu cred că în perspectivă, pentru că efectiv coaliția s-a destrămat, putem să vedem ce rămâne din componenta politică, cea de pe latura Executivă, normal nu mai are cum să existe, datorită formulii noului Guvern. Pe latura politică, avem un interes comun, totuși, împreună cu PSD și UNPR, partide care au susținut Guvernul Ponta, să ne ducem la bună îndeplinire misiunile: misiunile luate prin programul de guvernare, transpuse în decizii ale Executivului, susținute de Parlament și susținute politic de partidele noastre și aici aș pune, lucruri, dacă vreți, în două categorii distincte. Prima: este vorba despre ceea ce am realizat până în momentul de față, măsuri care s-au luat în plan economic, social și care trebuiesc în continuare, după părerea noastră menținute, nu trebuiesc anulate de actualul Guvern și, cea de-a doua categorie – este vorba despre măsurile care au fost decise, dar care urmează să intre în aplicare de la 1 ianuarie 2016, 1 ianuarie 2017, unde, de asemeni, cred că avem un interes comun pentru a urmări și a susține ca aceste măsuri să intre în aplicare. Mă refer la deciziile legate de Codul Fiscal, sau alte măsuri, salarii, și asa mai departe. Deci, avem câteva măsuri în comun, care ne va face, după părerea mea, să ne coordonăm în continuare acțiunile politice împreună și în special în Parlament.
Dan Bucura: Ar mai rămâne încă o întrebare, să spun așa, în zona aceasta a momentului demisiei lui Victor Ponta. Au fost, în acel moment, două întâlniri cu președintele. La prima, trebuia, teoretic, cel puțin pe surse se vorbea, să mergeți dumneavoastră cu domnul Gabriel Oprea, cu domnul Dragnea, la negocieri și să propuneți un nume pentru viitorul premier, președintelui. Nu s-a întâmplat acest lucru iar la a doua întâlnire, domnul Dragnea a mers cu un nume de care, cel puțin ca reacție și din ceea ce confirmați acum, dumneavoastră, personal, n-ați știut. Ați susținut în vreun fel de acea propunere? V-a spus cineva pe surse despre domnul Voinea, că urmează să fie, totuși, propunerea?
Călin Popescu Tăriceanu: Aș vrea să fac o corectură, sau două corecturi, dacă îmi permiteți. La prima rundă de convorbiri cu președintele, hai să nu spunem convorbiri ci mai degrabă consultări așa cum e formula constituțională, nu era obligatoriu ca partidele să meargă împreună, partidele pot să fie chemate individual și nu era momentul de făcut o propunere de prim-ministru atunci. La a doua rundă de consultări, în mod normal, ar fi trebuit făcute aceste propuneri. Totuși, eu am făcut o declarație la ieșirea de la consultările cu președintele, mă refer la a doua rundă, la care am răspuns, public, la întrebările presei, că susținem propunerea făcută de PSD. Pot să vă spun că am avut o discuție prealabilă cu președintele Liviu Dragnea despre această nominalizare, este adevărat că discuția a avut loc în cursul zilei de luni, când au avut loc și consultările PSD-ului cu președintele, însă cred că, hai să spunem, și noi și probabil și președintele am constatat același lucru. Din moment ce UNPR-ul nu susținea această propunere, voturile PSD-ului și împreună cu ALDE nu erau suficiente pentru a se constitui o majoritate de susținere a candidaturii unui premier. Și atunci am spus și nu retrag acest lucru din păcate, președintele a profitat de această situație pentru a-și face jocul lui și pentru a impune el prim-ministru, și nu doar prim-ministru, ci formula politică pe care a folosit-o și despre care am vorbit înainte și Guvernul care, în fine, nu este Guvernul nimănui, este Guvernul președintelui. Așadar, dintr-o insuficientă convingere că, totuși, partidele trebuie să vină cu propunerea de prim-ministru pentru că spiritul Constituției acesta este: noi am fi avut obligația, și eu am reclamat public, faptul că partidele trebuie să se reunească în întruniri politice în care să găsească o formula majoritară. Nu trebuie președintele pus să devină din ceea ce nu este în Constituție, în președinte jucător. Președintele a devenit președinte jucător.
Dan Bucura: Am avut un președinte jucător.
Călin Popescu Tăriceanu: Am avut un președinte jucător și știm că e prost și noi am spus în nenumărate rânduri că nu e asta formula potrivită pentru că președintele trebuie să își prezerve capacitatea de rol de mediator între partide și să fie echidistant. În momentul în care președintele joacă într-o parte sau într-alta sau vine cu propriile formule politice, atunci el își pierde credibilitatea de mediator și, sigur, că în momente de criză în loc să poată să vină credibil cu soluții, atunci el este privit cu reticență, exact cum s-a întâmplat cu Traian Băsescu. Prin urmare, cred că a fost, dacă vreți, o lipsă de conștientizare a rolului partidelor politice, și aici nu mă refer numai la PSD, ci în egală măsură și la PNL, partide care au o pondere mare în Parlament, care s-au derogat de o anumită responsabilitate, au aruncat-o în brațele președintelui, și președintele a profitat de acest lucru.
Dan Bucura: Domnule Tăriceanu, cine mai face astăzi Opoziție? Din exterior, păreți una dintre vocile, nu neapărat singulare, dar printre puținele care încă mai vorbesc despre anumite probleme. Cum vedeți dumneavoastră? PNL-ul? PSD-ul?
Călin Popescu Tăriceanu: În Parlament, prin poziționarea de la vot suntem singurii care am declarat și am votat clar împotrivă, cu toate că, nu mă ascund, m-a surprins foarte mult numărul mare de voturi împotrivă care nu au provenit numai de la ALDE. Au fost parlamentari și de la celelalte formațiuni politice care au votat împotriva Guvernului Cioloș. Dar trecând mai departe, acum am să vă spun ceva: în spațiul public, sigur, constat că sunt și alte voci critice la adresa Guvernului actual. În momentul de față, atât eu, cât și colegii mei, ne-am abținut în a trece la o critică, eu știu, așa, foarte serioasă a Guvernului, ne-am abținut în a face orice gest de a ieși la rampă dintr-un motiv simplu pe care vi-l spun: cred că orice Guvern nou instalat trebuie să beneficieze de o perioadă de grație – luna de miere, sau două luni de miere, cum vreți să le spuneți.
Dan Bucura: Asta urma să vă întreb: vă gândiți, la un moment dat, și la aducerea unei moțiuni Parlament, nu?
Călin Popescu Tăriceanu: Nu știu, o să vedem. În momentul de față, însă, repet, sunt voci mai puternice sau mai puțin puternice care critică Guvernul, noi vrem să ne abținem pentru că vrem să lăsăm, totuși, această echipă, hai să spunem, să îi dăm un răgaz să se închege, să ia cunoștintă de problemele cu care se confruntă la nivel ministerial, probabil că primului ministru îi va fi mai ușor pentru că e singurul din echipă care, sau poate greșesc, nu chiar singurul, împreună cu Lazăr Comănescu, sunt singurii care au experiență consistentă și care îi va ajuta să își intre în ritm mai ușor. Dar ceilalți membri ai echipei, nu au prea mare experiență politică și atunci e nevoie să îi lăsăm să respire, să se acomodeze, dacă vreți să spunem așa, mai degrabă să învețe ce au de făcut. Sigur că în funcție de modul în care va performa Guvernul, ne rezervăm dreptul să criticăm greșelile sau să încercăm să le atragem atenția, să corectăm ceea ce se poate, o să ne jucăm rolul de forță de Opoziție, fără doar și poate.
Dan Bucura: Îi vedeți pe membrii actualului Guvern ca adevărați tehnocrați? O parte dintre domniile lor au mai activat în ministere: la ministerul Agriculturii, pe la alte structuri. Sunt cu adevărat tehnocrații aceia pe care i-a droit strada? Niște oameni neimplicați total în zona politică?
Călin Popescu Tăriceanu: Dacă îmi cereți o definiție foarte clară a tehnocratului, nu știu dacă aș fi în stare să v-o dau foarte corect. Nici nu știu dacă strada știa exact ce își dorește. Dar sigur că, uitându-ne la compoziția Guvernului, o să vedem persoane care au o experiență, probabil, administrativă, pe nivele doi, trei. Unii dintre ei am văzut că au experiență în structurile Comisiei Europene dar nu întotdeauna o experiență relevantă. Sunt și persoane care, eu știu, au toată aprecierea mea, cum este ministrul Apărării, care, sigur, a avut funcții foarte importante și în ministerul de Interne, și ca ambassador în țări importante, dar el, mai degrabă, este excepția. Ceilalți au avut funcții mărunte. Acum, strada pare să fi vrut, sau așa am înțeles noi, asta a fost traducerea, nici nu știm foarte exact, oameni care să nu fie implicați politic. Din păcate, trebuie să le spun celor care cred în această formulă, poate cu multă încredere, că nu e o formulă care să funcționeze și acest lucru se va vedea. Este o anumită naivitate să credem că tehnocrații pot să facă o treabă care e eminamente politică. Ce se întâmplă? Un Guvern este definit prin profilul lui și prin modul de abordare ale unor anumite probleme cărora le găsește soluții. Soluțiile sunt diferite din perspectiva ideologică în care te plasezi. Într-un fel găsești soluțiile economice dintr-o perspectivă liberală, într-un fel găsești soluțiile economice, poate, dintr-o perspectivă social-democrată. Într-un fel gândești politicile în domeniul Educației, în domeniul Sănătății, în domeniul social, dacă ai o abordare liberală sau social-democrată. Până la urmă, lumea trebuie să înțeleagă că ceea ce face un ministru e o alegere politică. Ceea ce un tehnocrat nu e capabil să facă pentru că el nu are o opțiune ideologică, pentru el e indiferent că e, probabil se gândește, nu știu la ce, în momentul în care trebuie să facă o alegere. E foarte complicat de spus. Vom vedea. Până la urmă, s-ar putea, însă, și tehnocrații pe care îi vedem, să constatăm că încep să aibă anumite opțiuni politice. Adică, de fapt, nu am făcut decât să ne ascundem după deget, da? Într-un fel cu oameni care își arată și ei, și nu vreau să le fac un reproș. De ce să îi condamnăm pe unii care astăzi nu au opțiune politică și mâine o vor avea? Dar ceea ce e grav e că înfrângem logica firească. Logica firească e cea a mandatului de reprezentare pe care cetățenii îl dau unor parlamentari care investesc un Guvern politic în funcție de opțiunile pe care le-au avut cetățenii. Aici trebuie să înțelegem că e greșeala fundamentală în alegerea acestei soluții cu așa numitul Guvern de tehnocrați. El nu va răspunde opțiunilor cetățenilor, care și le-au manifestat în momentul în care au fost alegerile.
Dan Bucura: Am înțeles. Acum, revenind la proiectul ALDE și la planurile dumneavoastră de viitor. Se vorbește, pe surse, în ultima vreme, că intenționați să creați o mișcare politică de anvergură în ideea în care să nu rămâneți cu ALDE un pion pe această tablă de șah politică, ci să creșteți mult mai vizibil. Cum vedeți această evoluție? Intenționați să cooptați nume noi alături de dumneavoastră în echipă? V-ați gândit la o posibilă atragere a echipei, să îi spunem, vechi din PSD, care se simte, acum, ușor marginalizată, mă gândesc la Victor Ponta, fostul ministru Teodorovici, Rovana Plumb, poate Nicolae Bănicioiu? Oameni care, teoretic, nu se mai regăsesc, acum, la fel de confortabili în partid. Poate vechea gardă din PNL…
Călin Popescu Tăriceanu: Haideți să separăm puțin planurile. Perspectiva și strategia noastră pe care o urmărim e următoarea: și anume, în primul rând și în primul rând, simțim nevoia și datoria, în același timp, avem o responsabilitate în acest sens de a reprezenta opțiunile liberale ale electoratului românesc. Un electorat care este deja un electorat numeros. O parte din el, din inerție, va continua să voteze cu PNL-ul, care nu mai are nimic cu liberalismul, a părăsit familia liberală și astăzi dacă cineva va vrea să facă analiză foarte atentă a profilului doctrinar al PNL-ului, o să aibă o mare problem în a-l identifica în mod rapid. Deci, ne poziționăm ca singura formațiune liberală din România, de altfel recent, săptămâna trecută la Congresul ALDE care a avut loc la Bruxelles, mă refer la Partidul European Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa, noi am primit statutul de membru cu drepturi depline. A fost o mare bucurie și pentru noi, și pentru ceilalți participanți care ne-au primit cu brațele deschise și ne-au spus: liberalii adevărați s-au întors în ALDE. Așadar, suntem singura formațiune liberală și ne propunem să reprezentăm acest segment electoral. Acum, fără îndoială, suntem realiști de unde pornim. Nu avem structurile cele mai bine organizate și consolidate în teritoriu, ca atare ceea ce ne propunem la viitoarele alegeri e ocuparea poziției a treia, al treilea partid important după PSD și PNL. Cred că e o poziționare de care cetățenii trebuie să țină seama. De ce? Pentru că s-a văzut în trecut cât de păguboasă e monopolizarea puterii. Mă refer, în special, la perioada 2009-2012 de către PDL. Monopolizarea puterii în România generează abuzuri și derapaje grave și cred că e nevoie de o forță de echilibru, nemaivorbind de faptul că sunt opțiuni, probabil, pe zona de centru dreapta, care nu se duc toate către PNL-ul actual, dintr-un motiv foarte simplu: PNL-ul actual nu mai e ce a fost. E, mai degrabă, un partid care a ajuns să fie controlat de vechea echipă din PDL, cu legăturile pe care le știm, care duc către Traian Băsescu. Și stiu că există un electorat numeros care nu agreează această formula. Căruia, sigur, vrem să îi dăm o opțiune, o altă opțiune. Și această opțiune e o formațiune în mod clar de factură liberală care e ALDE. În ceea ce privește, însă, partea a doua – numele la care ați făcut referință, sunt oameni pe care eu îi cunosc foarte bine și care cred că și-au construit o carieră politică în PSD la care nu aș vedea de ce să renunțe. Nu am avut, nici nu m-am gândit la o astfel de formulă. La ceea ce ne gândim mult mai mult e cum să atragem oameni care, poate, în urma evenimentelor și crizei politice care a avut loc în România și doresc să se implice, să îi atragem către PNL, să le dăm posibilitatea de exprimare publică, să își pună în practică ideile și, eu știu, proiectele pe care le cred utile pentru cetățeni, pentru concetățeni și pentru societate. De altfel, în momentul de față, în ALDE suntem într-o plină campanie, să spunem, de atragere de noi membrii, urmând ca la începutul anului viitor, să începem să facem pregătirea și apoi selecția a celor care vor să candideze pentru alegerile locale. Așadar, vă spun foarte clar, mă bazez mai mult pe necesitatea aducerii unor figure noi, a unor figuri proaspete în politică. (…) Vor să își arate, dacă vreți, capacitatea, și să-și exprime opțiunile pe tărâmul politic pentru că eu cred că e nevoie, în momentul de față, de o primănire a clasei politice, care și-a dovedit limitele. Realitatea este că limitele politice românești din ultima perioadă s-au depreciat. Percepția publică s-a înrăutățit foarte mult și li se datorează, trebuie să recunoaștem. Oameni care n-au avut pregătirea necesară, n-au avut, mai ales, conduita așteptată de cetățeni. Nu aveau, până la urmă, cum să nu se trezească într-o bună zi eliminați de pe scena politică. Și ceea ce vedem astăzi este, sigur, și acțiunea DNA-ului, dar într-o bună măsură vedem că este și reacția opiniei publice care refuză să mai aibă încredere în acest gen de oameni care a dominat politica românească în ultimii ani.
Dan Bucura: Aţi anticipat oarecum următoarea întrebare, cu răspunsul de mai devreme, însă am s-o sintetizez. Aţi fost, în calitate de preşedinte al PNL, unul dintre principalii opozanţi vizibili la Traian Băsescu. Astăzi, „urmaşii” – ca să spun aşa – ai dumneavoastră sunt co-preşedinţii actualului PNL: domnul Blaga şi doamna Gorghiu. Credeţi că ei au – într-un fel sau altul – acum anvergura să se lupte cu Traian Băsescu, un Traian Băsescu revenit în politică şi care, chiar dacă nu eşti expert, nu ai cum să nu constaţă că-şi doreşte, poate, să reconfişte un pic zona de dreapta, din punct de vedere politic?
Călin Popescu-Tăriceanu: Haideţi să vă spun ceva. Observ un lucru la PNL care pe mine realmente mă întristează – şi anume lipsa unor lideri cu personalitate la vârful partidului, lipsa unor lideri care să aibă convingeri, care să aibă idei şi care să aibă curaj. Curaj! Lipsa de curaj a fost caracteristică pentru leadershipul PDL-ului o bună bucată de vreme, pentru că ştiţi foarte bine: nu a avut curajul să se desprindă de stilul şi de amprenta extrem de violentă a lui Traian Băsescu asupra partidului. Partidul acela nu era capabil să-şi ia o linie de independenţă şi o linie proprie, un profil propriu. El a trăit tot aşa, prin transfer de popularitate de la Băsescu. Dacă ne uităm astăzi la PNL, s-a produs un fenoment de copiere a acestei atitudini. Acelaşi lucru se întâmplă astăzi cu PNL-ul, indiferent că vorbim de vechiul PNL sau de PDL. Partidul nu are propriul leadership, ci trăieşte prin transfer de popularitate de la actualul preşedinte. Şi lucrul acesta, după părerea mea, este şi avantajos, dar, pe termen lung, este păgubos. E avantajos pe moment, că are un scor care este, poate pentru unii, confortabil. Însă, dacă o să ne uităm în sondajele de opinie şi o să vedem cotele de încredere de care se bucură liderii partidului, o să vedem că ele sunt cu mult sub nivelul partidului. Lucrul acesta ar trebui să le dea de gândit. În final, totuşi, oamenii se raportează la partid prin ceea ce promovează, prin ideile pe care le are şi în jurul cărora se articulează politicile propriului partid. Nu cred că problema de raportare cu Traian Băsescu este cea mai importantă, ci problema de raportare a PNL-ului cu propriul electorat. Dar, în fine, eu nu sunt, nu m-a plătit nimeni ca să stau să le fac nici critica, nici analiza, nici să le dau soluţiile. Este problema lor, sunt într-o criză majoră de identitate, într-o criză de leadership şi cred că îi bântuie un exces de populism care – iarăşi – este foarte dăunător, pe termen mediu şi lung.
Dan Bucura: Apropo de planurile lor. Ele interferează oarecum şi cu formaţiunea dumneavoastră? Pentru că, în ultima vreme, vedem că există mesaje – mai vizibile sau mai puţin vizibile (inclusiv în rândurile parlamentarilor pe care dumneavoastră îi aveţi) – în sensul revenirii la naveta-mamă, la PNL. Iar mai mult – aş merge cu ideea asta: Alina Gorghiu, în repetate rânduri (sigur, cu preponderenţă, înainte de demisia premierului Ponta, dar chiar şi după), şi către dumneavoastră, şi către alţii, a transmis ideea aceasta a revenirii, sub o formă sau alta, sau a strângerii rândurilor. Mai vedeţi posibilă o astfel de întoarcere?
Călin Popescu-Tăriceanu: Nu ştiu dacă a revenirii sau a strângerii rândurilor, mai degrabă. Orice analist poate să observe că scăderea PNL-ului din ultima vreme îi creează o problemă la orizontul alegerilor de anul viitor. Dacă PNL-ul doreşte să ajungă la guvernare, el trebuie să fie capabil să alcătuiască o majoritate, plecând de la premisa că niciun partid nu va reuşi să obţină majoritatea absolută. Şi sigur că aceste semnale care au fost transmise către ALDE au fost transmise în această idee – nu e foarte greu de descifrat, de decodat ceea ce s-a întâmplat. Numai că, în interiorul PNL-ului, în momentul de faţă, trebuie să vă spun că există un sentiment de confuzie, de derută, de buimăceală (după lovitura primită cu ocazia formării guvernului în care PNL-ul se considera că va fi prima vioară şi iată că a fost lăsat deoparte) şi sunt foarte mulţi membri din PNL cu care am şi discutat şi care-şi pun întrebări serioase în legătură cu evoluţia viitoare a partidului. Mulţi încep să considere o ameninţare serioasă posibilitatea transformării PNL-ului într-un partid prezidenţial, în care vechii membri şi vechii oameni care au construit acest partid şi l-au adus unde este astăzi practic se vor găsi eliminaţi şi acest partid sigur că s-ar putea să fie mobilat cu alte personalităţi cu un profil politic mai puţin pregnant, aduse din afară. Acesta este un lucru despre care ştiu că-i preocupă foarte mult pe cei din PNL şi probabil că vor încerca să găsească o soluţie. Dar cred că semnalele pe care chiar conducerea actuală a PNL-ului le-a dat în ultima perioadă îi îndreptăţesc pe cei care au temeri să considere că este, de fapt, planul pe care se va merge.
Dan Bucura: Aţi făcut un pic mai devreme o scurtă radiografie şi aţi fost sceptic cu privire la şansele actualului guvern de a avea un mandat care, oricum, va fi scurt şi reuşit. Totuşi, aş face un scenariu şi aş spune: să presupunem că guvernul Cioloş reuşeşte şi are o prestaţie extraordinară. Evident, acest lucru va face să-i crească enorm popularitatea în rândurile oamenilor. Credeţi că acest lucru ar putea însemna – sub o formă sau alta – „sfârşitul” pentru clasa politică românească din toate zonele (de stânga, de dreapta), din moment ce oamenii ar putea vedea că se poate şi fără politicieni?
Călin Popescu-Tăriceanu: Am să vă spun ceva. Sunt două lucruri. Sistemul politic în care noi funcţionăm va dura. Oamenii politici sunt, mai degrabă, trecători. Cei care, într-un fel, s-au uzat, s-au perimat – din motive care le sunt lor, mai degrabă, imputabile – probabil că vor fi înlocuiţi. E ceea ce cred că se va întâmpla. Actualul guvern eu mi-aş dori să aibă o performanţă bună. Performanţă bună va însemna dacă reuşeşte să ducă la bun sfârşit proiectul de buget, să-l promoveze în Parlament (pentru că orice ţară are nevoie de un buget de funcţionare), dar care, la fel, revin şi spun: un buget poartă o amprentă politică. Este vorba de opţiuni fundamentale. Cum alocăm resursele? Ce e bugetul, în final? Este o modalitate politică de alocare a resurselor. Şi aici sigur că, din moment ce guvernul este incolor, nu ştim cum se vor aloca resursele, care vor fi criteriile… În fine. Dar, în ceea ce priveşte a doua misiune, este organizarea alegerilor. Cam asta este misiunea Guvernului. Guvernul acesta nu are mari obiective şi lucruri mari la care să ne aşteptăm. Eu n-am mari aşteptări şi nici nu cred că e firesc să ne punem mari speranţe, pentru că are şi o perioadă foarte scurtă, şi este o echipă închegată în pripă, după cum s-a şi văzut: audierile au fost relevante în acest sens şi cred că aici este şi o lipsă de cunoaştere a realităţilor, a oamenilor. Pentru mine, a fost o surpriză neplăcută să-i văd pe unii dintre membrii echipei prezentându-se. Deci, din acest punct de vedere, eu nu am aşteptări foarte mari şi cred că vom reintra într-o normalitate care înseamnă, însă, o necesară înnoire a unei părţi din clasa politică. Adică trebuie să aducem oameni care să fie credibili, oameni care să aibă o carte de vizită profesională care să-i recomande (deci să fie competenţi) şi, bineînţeles, fără să aibă pete în activitatea lor care să-i facă susceptibili de corupţie sau de alte lucruri care exced legea. Cred că ăsta este lucrul pe care trebuie să-l aibă în vedere clasa politică.
Dan Bucura: Ultima întrebare, foarte scurtă, înainte să lăsăm Guvernul în pace: la instalare, premierul Cioloş a făcut un gest inedit: a pus membrii cabinetului său să facă un fel de declaraţie de integritate, de moralitate. Cum o vedeţi, ca măsură: o chestiune de imagine sau, poate, o premieră în politica românească?
Călin Popescu-Tăriceanu: Nu ştiu. Sau, poate, ca o măsură de protecţie. Însă să ştiţi că, oricum, orice… Nu e o premieră. Am să vă spun ceva: nu e niciun fel de premieră…
Dan Bucura: La modul în care a făcut-o public şi transparent.
Călin Popescu-Tăriceanu: Şi, până acum, cei care se instalau în funcţia de ministru – conform legii (nu este o decizie personală) – aveau obligaţia să facă o declaraţie de avere şi o declaraţie de interese, care sunt publice, se pun pe site-ul Guvernului. Deci, din acest punct de vedere, nu e nimic – nu ştiu de ce vi s-a părut…
Dan Bucura: Am împins un pic mai departe lucrurile, şi în sfera moralităţii, dacă vreţi.
Călin Popescu-Tăriceanu: Ele sunt lucruri care sunt prevăzute de cadrul legal. Au fost făcute şi până acum, cu toate că, după cum aţi văzut, nu au fost suficiente, pentru că sunt lucruri pe care, probabil, unii încearcă să le ascundă şi iată că ies la iveală. Eu profit, însă, de ocazie să vă spun ceva. Vorbeam, mai devreme, de curajul sau de lipsa de curaj a oamenilor politici. Din păcate, constat că, din ce în ce mai mult, acest lucru se transferă şi în zona presei. Presa (care odinioară – în România mă refer, după 1990 – a jucat rolul, într-adevăr, de câine de pază al democraţiei), în bună parte, astăzi, şi-a pierdut credibilitatea şi, în loc să asigure această funcţie esenţială într-o societate democratică, face o figură pe care, în fine, o regret din ce în ce mai mult.
Dan Bucura: Acum, mă simt nevoit să fac o completare, fiind, oarecum, vizat de această ultimă remarcă a dumneavoastră: presa, în principal, joacă pe o platformă, se manifestă pe o platformă. Când această platformă este aproape integral confiscată de zona politică şi de zona economică (acolo unde se întâmplă totul), chiar să vrea, ea nu are cum să iasă din acest cadru. Ştiţi, este celebra vorbă românească – mai mult sau mai puţin agreată de unii: „Cine dă banul comandă muzica”. Poate că asta poate fi o explicaţie, din nefericire, nu?
Călin Popescu-Tăriceanu: Nu. Sigur că, parţial, este o explicaţie. Dar este prost că s-a ajuns în această situaţie şi aici politicienii, poate, au vina lor, pentru că vor să audă muzica care le place. Dar presa nu e obligată să cânte această muzică. Iar eu cred că publicul nu este atât de doritor să audă o presă care este tolerantă cu mediul politic, care este indiferentă, ci din contră: întotdeauna cred că cei care au fost poziţionaţi mai degrabă în opoziţie cu puterea au avut de câştigat – mă refer la presă. În fine, eu, peste zece ani de zile, am condus un proiect de presă, de radio (Radio Contract – n.r.) şi niciodată nu mi-am pus problema ca veniturile care asigură funcţionarea acestei societăţi să provină din zona politică, pentru că atunci, fără îndoială (aveţi dreptate ce spuneţi), devii dependent de cel care comandă. Deci cred că trebuie gândită presa cu totul şi cu totul altfel: pe o bază solidă, pe o bază, până la urmă, comercială, sănătoasă, dar, când spun: „comercială”, (vreau să spun – n.r.) în relaţia cu publicul.
Dan Bucura: Domnule Tăriceanu, mai avem aproximativ şase luni şi vin alegerile locale. Şi la celelalte partide, dar şi la dumneavoastră, n-am văzut creionată o listă clară de candidaţi pe care să-i aruncaţi în această bătălie deloc simplă, mai ales având în vedere modificările Legii electorale în acest sens. Ce se întâmplă în ALDE şi cum veţi încerca să atacaţi, totuşi, aceste alegeri?
Călin Popescu-Tăriceanu: Bun. Am să vă spun ceva: există mai multe modalităţi. Unii îşi aruncă în cursă candidaţii din vreme, ca să capete notorietate. Alţii susţin că această formulă este contraproductivă, pentru că rişti să se uzeze înainte de a începe lupta propriu-zisă, în campania electorală. Eu am să fiu foarte sincer: fiind un partid nou, nu am avut, până acum, posibilitatea să alegem care sunt cei mai puternici lideri. Punctul doi: v-am spus că suntem într-o campanie de atragere de oameni noi. Punctul trei: am hotărât ca, în primul trimestru al anului viitor, să facem operaţiunea de „selecţie”, dar pun ghilimele, pentru că selecţia nu va însemna o selecţie pe criterii decise de conducerea partidului, care să impună anumiţi candidaţi, ci numai criterii care să asigure primul filtru natural (cel de care am vorbit): competenţă, onestitate şi capacitatea de a comunica cu cetăţenii, urmând ca, apoi, să recurgem la o formulă de alegeri directe (nu prin intermediari, nu prin delegaţi la conferinţele locale), pentru desemnarea candidaţilor noştri la alegerile locale. Deci, prin urmare, toţi membrii de partid vor putea să voteze direct candidaţii care vor fi pe liste. Nu cred că suntem în întârziere, dacă ne menţinem de calendarul pe care ni l-am fixat.
Dan Bucura: Înţeleg. Ne apropiem de final şi aş veni cu două întrebări legate de preşedintele Iohannis. Unu (foarte pe scurt): aş vrea să vă rog să faceţi o analiză a activităţii sale în zona externă, acolo unde, până la urmă, constituţional şi normal, este să fie mult mai activ un preşedinte. Să comentăm inclusiv poziţia domnului preşedinte legată de chestiunea aceasta sensibilă a venirii sau nu a refugiaţilor sirieni în România şi, evident, a orice altor lucruri importante legate de politica externă pe care credeţi că le-a făcut sau nu le-a făcut acesta.
Călin Popescu-Tăriceanu: Având în vedere că eu am şi o poziţie oficială de preşedinte al Senatului, nu mi s-ar părea potrivit să intru într-o analiză critică a mandatului preşedintelui. Sigur că, vorbind de o alegere care este pe zona strict politică a partidelor şi a rolului său constituţional, mi-am permis să subliniez că această formulă la care preşedintele a recurs nu a fost una potrivită şi nici corectă din punct de vedere constituţional. Mai departe, însă, aş face o observaţie nu la adresa preşedintelui, ci mai degrabă globală, la adresa politicii externe a României. România pare să nu fi înţeles că nu mai e ţară candidată la aderarea la Uniunea Europeană, ci că este ţară cu drepturi depline. Din păcate, de la aderare, în domeniul politicii externe, de cele mai multe ori (spun: „de cele mai multe ori”; nu aş generaliza în mod absolut), România se poartă ca un fel de elev care stă la coada clasei şi se uită în faţă, să vadă ce fac elevii cu note bune şi se aliniază la politicile lor. Nu avem personalitate politică distinctă, nu am arătat capacitatea de a ne ţese o relaţie sau relaţii cu alte ţări cu care să construim poziţii în interesul propriu, în interesul naţional şi, de aceea, prezenţa noastră în politica externă – şi la nivel european, dar şi în rest – este extrem, extrem de palidă. Vă spun lucrul acesta cu mult regret şi făcând comparaţia cu perioada până la aderarea României la Uniunea Europeană, când politica externă, diplomaţia au arătat că sunt capabile să închege o reţea solidă de prieteni ai României care să ne ajute la aderare. România a reuşit aderarea şi prin propria performanţă internă, dar şi prin faptul că a reuşit să-şi atragă susţinători cu greutate în planul politicii Uniunii Europene care să ne ajute la aderare. Aceste relaţii încet-încet s-au diluat, s-au destrămat şi, în momentul de faţă, cred că partenerii noştri ne privesc ca pe o ţară care, întotdeauna când i se va cere ceva (indiferent de situaţie), va executa rolul, ca un şcolar care nu ştie ce să facă altceva, nu ştie să-şi analizeze propriul interes naţional şi se pliază după cum este tendinţa generală. E regretabil acest lucru – vă spun că, dacă unii oameni politici din România se mai raportează la noţiuni de genul: patriotism, interes naţional şi suveranitate, parcă aceste noţiuni par să fie extrem de abstracte sau dacă nu chiar străine pentru ei.
Dan Bucura: Şi un alt gest în premieră tot al Cotroceniului a fost anunţul preşedintelui Iohannis (sigur: influenţat de tragedia de la Colectiv) că anul acesta va anula recepţia deja obişnuită dată pe 1 Decembrie. Au fost voci şi critice, şi în susţinerea acestei idei. Unu la mână: dumneavoastră cum vedeţi acest gest (el fiind, totuşi, unul în premieră)? Şi doi: am văzut deja o reacţie: cea a senatorului PSD Şerban Nicolae, care a venit cu o scrisoare deschisă şi care a spus că preşedintele greşeşte, ar trebui să facă acest lucru, pentru că nu are nicio legătură cu tragedia şi că recepţia respectivă s-a ţinut şi în alte condiţii – mă refer la tragedia de la maternitatea Bucur de acum câţiva ani, când nişte copii au ars de vii. Şi ce faceţi dacă, din partea unor persoane, cum este senatorul Nicolae, va veni către dumneavoastră o solicitare, ca al doilea om în stat, să organizaţi acest eveniment, până la urmă, cu altă simbolistică pentru români şi pentru România.
Călin Popescu-Tăriceanu: Haideţi să vă spun ceva. Într-un fel, eu vreau să vă spun că decizia de a anula o recepţie (recepţia de Ziua Naţională, ca să fim foarte exacţi), cu motivaţia legată de tragedia de la clubul Colectiv nu este, poate, în sine, un lucru rău, nu este neapărat condamnabil. Ceea ce cred că este, însă, important de avut în vedere este ca să găsim modalităţile cele mai potrivite pentru a marca Ziua Naţională. Nu neapărat recepţia este… care e un eveniment festiv, dar poate nepotrivit, având în vedere tragedia recentă, în care au murit, iată, 60 de oameni, dar trebuie găsită o modalitate prin care să marcăm mai puternic Ziua Naţională şi să reliefăm care este importanţa ei pentru români. Ţineţi cont că, peste doi ani de zile, vom sărbători 100 de ani de la Marea Unire. N-am văzut, până în momentul de faţă, niciun proiect important şi poate aici ar fi rolul Preşedinţiei. N-aş critica Preşedinţia pentru că anulează o recepţie, dar mă uit mai degrabă în jurul meu şi nu e rolul Parlamentului, în primul rând. Parlamentul îşi va asuma rolul lui – fără îndoială –, dar eu cred că marcarea acestui moment, 2018, ar trebui deja să înceapă să se vadă într-un fel care să dureze, adică să facem ceva, nu nişte defilări şi parastase. Nu asta înseamnă marcarea a 100 de ani de la Marea Unire, ci, într-un fel, să încercăm să trecem în revistă cum a evoluat România în această sută de ani, care au fost marile momente istorice şi să construim ceva care să rămână generaţiilor viitoare. Cred că aceasta este cea mai bună modalitate: un proiect important, când spunde un proiect, nu mă refer la un proiect pe hârtie ci o realizare importantă, un obiectiv care să servească așteptărilor cetățenilor, nevoilor lor sociale culturale sau de altă natura, și care să marcheze momentul 2018. Deci, ceea ce vă pot pune este că am intenția sa propun colegilor mei la reluarea lucrarilor Parlamentului pe data de 2 decembrie, sa alocăm în sesiunea de plen un moment dedicat marcării acestui eveniment, 1 ianuarie Ziua Națională.
Dan Bucura: Am înțeles. Bun, și ultima întrebare , care până la urmă vă vizeaza în mod direct.Se vorbește mai pe surse, mai direct că PSD-ul intenționează să gasească soluții pentru a vă schimba din funcția de Președinte a Senatului. Vă temeți de chestia asta sau credeți că va putea într-un fel sau altul să ducă acest demers la bun sfarșit, aveți o problema in sensul lăsării altui om pe acest post?
Călin Popescu Tăriceanu: Am sa va spun ceva. Sunt foarte multe zvonuri si speculații care circulă în spațiul public. Daca aș sta să mă gândesc și să le comentez pe toate, cred că nu aș mai avea timp să mai fac și altceva, mult mai util.
Dan Bucura: Domnule Călin Popescu Tăriceanu vă multumesc și vă mai așteptăm cu drag oricând, în studioul nostru la PSnews. Vă doresc succes.
Călin Popescu Tăriceanu: Multumesc.
