Te uiți la Elena Udrea, dusă în arestul preventiv, cu zâmbetul înghețat pe buze, în timp ce pe burtierele televiziunilor se scrie despre geanta cu 900.000 de euro. Pe măsură ce trece timpul nu mai este o geantă, ci este GEANTA. Capătă valoare de simbol, devine pecetea cu care se sigilau frățiile, se întăreau găștile.
Au fost vremuri în care nu conta dacă ai vreo pregătire, dacă te recomandă ceva pentru vreo funcție. Conta să faci parte din haită, să poți să generezi bunăstare pentru partid și pentru comandanți. Acum Udrea a scăpat turma. Tovarășii de frăție se jură acum că n-au văzut genți si conturi, ca de fapt nici nu erau pe acolo, că au fost obligați. Gașca s-a micșorat și au rămas doar Bonnie și Clyde, cei doi care au prăduit România. În timp ce Bonnie e plimbata în cătușe, ca ursul în fața satului, Clyde aproape că se jură că doar a iubit-o și că nu a știut nimic din câte se întâmplau în timpul împărăției lui.
Bucuria celor ce sunt încă liberi de gratii nu e deplină. Râd dintr-un dinte, pentru că știu că dacă Udrea și Băsescu sunt pe marginea prăpastiei, cu un picior deja alunecat spre hău, poate veni oricând și rândul lor.
Aproape nimeni care este la vârful politicii nu este liber de frății. Toți care astăzi stau pe un scaun, nu pot uita că acesta este purtat pe umerii “tovarășilor”, prietenilor lor, dar ai căror genunchi se pot înmuia subit. Iar dacă unul se împiedică, e o chestiune de timp până când se prăbușesc cu toții.
Avem niște sute de aleși, naționali și locali, niște mii de oameni politici, în diverse funcții. Cine dintre aceștia poate jura pe cele sfinte că banii lui de campanie nu s-au aflat vreodată într-o geantă de voiaj? Cine poate fi sigur de prietenii alături de care a combinat și a cumpărat indulgențe de la mai marii vremii?
Participarea la frăție, purtarea însemnelor găștii din care faci parte erau doar câteva dintre obligațiile pe care trebuia să le îndeplinești dacă vroiai să faci ceva, undeva în țara asta. Mândria de a face parte din haită se transformă acum în teama de a nu fi împins înainte, drept ofrandă, în brațele anchetatorilor. Prietenii sunt din ce în ce mai puțini, iar cei pe care îi mai au sunt din ce în ce mai susceptibili de a fi căptușiți cu aparatura. Aproape fiecare dintre ei este posibil să aibă în preajmă vreun Lungu, Topoliceanu sau Breazu.
Aproape fiecare a fost impresionat de frumusețea unei genți de voiaj în timpul propriei campanii electorale. Și mai ales, sunt mulți cei care credeau că nu pot fi atinși de justiție. Dar iată că trăim vremuri ciudate, căci, nu-i așa, în timp ce noi credeam că Elenei Udrea i se va trage sfârșitul politic de la gențile Vuitton, e trasă în groapa politicii de greutatea unei genți de voiaj.
