Curtea Constituțională a stabilit luni că există un conflict juridic în privința desemnării lui Ludovic Orban ca premier, după demiterea Guvernului condus tot de el.
Decizia Curții nu îi interzice însă președintelui Iohannis să îl nominalizeze tot pe Ludovic Orban ca premier, ci îi impune să nominalizeze un premier care poate strânge o majoritate guvernamentală în Parlament, au explicat sursele citate pentru G4Media.ro.
Teoretic, președintele Iohannis îl poate nominaliza încă o dată pe Ludovic Orban ca premier desemnat, dar practic e greu de crezut că șeful PNL poate dovedi că poate strânge o majoritate guvernamentală.
”CCR nu a interzis renumirea aceluiași candidat la funcția de prim-ministru dacă are șanse să obțină învestitura. Dispozitivul cere doar o nouă desemnare, fără noi consultări”, au mai explicat sursele citate pentru G4Media.ro.
Decizia a fost luată cu 7 voturi ”pentru și 2 voturi ”împotrivă”. Simina Tănăsescu și Livia Stanciu au votat împotriva admiterii conflictului.
CCR fusese sesizată de social-democrații Marcel Ciolacu și Titus Corlățean, în calitate de șefi ai celor două Camere ale Parlamentului.
Președintele interimar al Senatului, Titus Corlățean, a susținut în fața judecătorilor CCR că „scopul președintelui este dizolvarea Parlamentului, și nu găsirea unei soluții politice în interiorul configurației parlamentare actuale”: „Dizolvarea Parlamentului nu mai e un act democratic, ci un abuz de putere”.
Reprezentantul Administrației prezidențiale: Nu s-a creat niciun blocaj în activitatea Parlamentului
Punctul de vedere al Administrației Prezidențiale a fost susținut în fața CCR de către consilierul prezidențial Mihaela Ciochină, care a afirmat că prin desemnarea lui Ludovic Orban ca premier nu s-a creat niciun blocaj în activitatea Parlamentului, pentru că dacă ar fi existat un real blocaj, Birourile permanente reunite nu ar fi putut declanșa procedura parlamentară, nu ar fi stabilit calendarul, comisiile nu ar fi audiat candidații propuși la funcția de ministru, iar parlamentarii nu și-ar fi exprimat votul în comisiile de specialitate.
„În plus, chiar astăzi, peste câteva ore, este programată ședința comună a celor două Camere în vederea acordării votului de încredere. În acest context, cererea apare exclusiv ca o expresie a nemulțumirii de natură pur politică a unui partid politic participant la consultări, al cărui exponent este autorul sesizării, și nu ca o expresie a unei imposibilități de funcționare instituțională a Parlamentului. În opinia noastră, câtă vreme este reglementat un mecanism de autoreglare, nu se justifică intervenția Curții Constituționale care, în jurisprudența sa, a statuat că intervenția legitimă a acesteia este justificată numai atunci când un eventual blocaj nu poate fi altfel depășit”, a afirmat consilierul prezidențial.
Ciochină a mai arătat că sesizarea conducerii parlamentului este inadmisibilă, întrucât „nu sunt întrunite două dintre cele cinci trăsături cumulative ale unui conflict juridic de natură constituțională, și anume existența unui blocaj instituțional ce nu poate fi înlăturat în alt mod decât prin intervenția Curții Constituționale și nu există o situație conflictuală a cărei naștere rezidă în mod direct din textul Constituției”.
„A lega desemnarea candidatului la funcția de prim-ministru de declarațiile politice ale partidelor, ori de regula celui mai mare număr de voturi deținute în Parlament de un partid la un moment dat, fără o majoritate care să izvorască din voința cetățenilor exprimată în alegeri sunt ipoteze ce contravin flagrant literei și spiritului Legii fundamentale. De asemenea, contravine voinței legiuitorului constituant și jurisprudenței CCR și consfințirea unei decăderi pentru persoana celui desemnat, prin raportare la votul exprimat de o majoritate coagulată într-o procedură ale cărei rațiuni și efecte constituționale sunt bine determinate și care nu pot ultraactiva.
În aceste zile, în dezbaterile publice sau în forurile partidelor politice este o amplă dezbatere în jurul opțiunii pentru alegeri anticipate, cu privire la care nu numai politicienii, dar și doctrina s-au exprimat că sunt aproape imposibil de realizat. Aceasta nu justifică însă stabilirea unor reguli dincolo de voința legiuitorului constituant. Dinamica vieții politice a arătat că numai existența unei proceduri flexibile de desemnare a candidatului, ce oferă un spațiu suficient de negocieri politice – pentru care în mod vizionar membrii Adunării Constituante au optat – a reprezentat calea de surmontare a situațiilor de criză”, a afirmat consilierul prezidențial.
Consilierul prezidențial a ridicat și problema formulării acestei solicitări de către Titus Corlățean, desemnat la conducerea Senatului printr-o decizie a Biroului permanent, ci nu ales de plenul Parlamentului.
Președinții Parlamentului arată în sesizarea trimisă Curții Constituționale privind desemnarea lui Ludovic Orban din nou ca premier că șeful statului își exercită discreționar și abuziv atribuțiile, astfel că este invocat un conflict juridic de natură constituțională între președintele Klaus Iohannis și Parlament.
În cererea către CCR, ei invocă un conflict juridic de natură constituțională între președintele Iohannis, care are atribuția de a desemna un candidat pentru funcția de prim-ministru, și Parlament, care are atribuția de a da votul de încredere asupra programului și întregii liste a Guvernului și de a retrage încrederea Guvernului prin adoptarea unei moțiuni de cenzură.
În punctul de vedere trimis CCR, Iohannis afirmă că cererea lui Marcel Ciolacu și a lui Titus Corlățean este inadmisibilă, neîndeplinind condițiile existenței unui conflict juridic de natură constituțională, pentru că nu există niciun blocaj constituțional astfel încât să fie necesară intervenția CCR. Președintele mai spune că din sesizarea PSD lipsesc tocmai argumentele unui conflict instituțional, pentru că social-democrații „nu au putut identifica elementele unui blocaj”.
„Această opțiune a președintelui României este calificată de autorul sesizării ca generatoare de un pretins conflict juridic de natură constituțională ce ar necesita intervenția Curții Constituționale. Însă, din ansamblul argumentelor invocate de autorul sesizării lipsește chiar cel privind existența unui blocaj instituțional ce ar necesita arbitrajul Curții Constituționale, deși obligația de a motiva îndeplinirea fiecărei condiții a existenței unui conflict juridic de natură constituțională îi incumba. Pe de altă parte, apreciem că această omisiune în motivare nu poate avea altă explicație decât aceea că autorul sesizării, în mod obiectiv, nu a putut identifica elementele care ar contura un blocaj instituțional.
Astfel, opțiunea președintelui României, materializată în actul desemnării, nu poate fi de natură să împiedice Parlamentul să se pronunțe cu privire la solicitarea de învestitură ori să îndeplinească altă competență constituțională. Din această perspectivă, cererea apare ca o expresie a nemulțumirii de natură pur politică a unui partid politic participant la consultări, al cărui exponent este autorul sesizării, și nu ca o expresie a unei imposibilități de funcționare instituțională”, afirmă șeful statului în documentul trimis CCR.
Mai mult, el arată că, potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române, prin „a bloca” se înțelege „a nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze”.
„Or, prin emiterea decretului de desemnare a unui candidat la funcția de prim-ministru, Parlamentul României nu este împiedicat în exercitarea vreuneia dintre atribuțiile sale, ci dimpotrivă, ca efect al acestei desemnări, se deschide procedura învestirii Guvernului, în cadrul căreia poate fi exercitat dreptul exclusiv al senatorilor și deputaților de a decide asupra acordării încrederii viitorului Guvern. În opinia noastră, a achiesa la punctul de vedere al autorului sesizării ar echivala cu împiedicarea Parlamentului de a-și exercita o prerogativă și, implicit, a senatorilor și deputaților de a-și exercita mandatul, cu afectarea rolului constituțional al Președintelui României și cu antrenarea Curții Constituționale în conflicte politice. Așadar, apreciem că soluționarea prezentei cereri a fost și este inadmisibilă prin neîndeplinirea uneia dintre trăsăturile esențiale ale unui conflict juridic de natură constituțională, respectiv aceea a existenței unui blocaj instituțional”.
