Toată lumea este de acord că începutul primăverii ne aparţine nouă, femeilor. 1 Martie, 8 Martie şi „Babele” sunt sărbători plasate sub semnul feminităţii şi noi suntem copleşite cu flori şi declaraţii de iubire, de devotament şi de recunoaştere a multiplelor noastre calităţi. Această splendidă primă decadă a Mărţişorului se sfârşeşte şi fiecare dintre noi redevine o mamă îngrijorată, o gospodină ocupată cu menajul, o profesionistă stresată, o soţie atentă – toate în acelaşi timp. Şi nu am menţionat decât principalele atribuţii care, îndeobşte, ne revin şi despre care nimeni nu prea mai vorbeşte până la următorul 1 Martie. La fel cum nimeni nu pomeneşte – decât cu jumătate de gură despre discrepanţele salariale dintre bărbaţi şi femei; la fel cum, în trecutul nu prea îndepărtat, guvernele Băsescu-PDL au tăiat alocaţiile mamelor cu copii mici şi chiar trusoul bebeluşilor – totul, fireşte, în numele marii lor aprecieri pentru femei sau, mai bine zis, pentru vreo două-trei femei bine antrenate şi susţinute politic. Restul erau taxate în bătaie de joc drept „mămicuţe care umpluseră ţărişoara cu bebeluşi”.
Problema noastră, a social-democratelor, este că nu mai vrem nici festivism ipocrit, nici dispreţ cras. Organizaţia Femeilor Social Democrate propune formaţiunilor politice reprezentate în Parlament „Pactul pentru Demnitatea Femeii”, o înţelegere asumată pentru devenirea şi statutul femeilor din ţara noastră. Prin acest Pact dorim să atingem nişte obiective foarte importante nu numai pentru femei, ci pentru întreaga societate care trebuie să îşi însuşească corectitudinea tratamentului echitabil al româncelor.
Atragem astfel atenţia asupra unui aspect anacronic, periculos şi dezechilibrat care subzistă în societatea românească: discriminarea femeilor. Nu găsim nicio consolare în bifarea festivistă a Zilei Internaţionale a Femeii. Dorim ca fiecare zi să fie o mică sărbătoare. De fapt, o sărbătoare a normalităţii. În această ordine de idei, ordinea normalităţii, a solidarităţii şi a sprijinului asumat, am organizat, joi, 5 martie, la Iaşi, cea de-a treia Gală „Modele Feminine” în care le-am premiat pe ieşencele care duc o viaţă normală, obişnuită, reuşind totuşi să fie reprezentative pentru locul pe care îl ocupă în societate. Reprezentative şi exemplare. Astfel, au primit trofeul de Model Feminin o mamă, o pensionară, o profesoară, o doctoriţă, o jurnalistă, o antreprenoare, o elevă, o activistă în domeniul voluntariatului, o femeie romă şi o personalitate a vieţii artistice pe care am numit-o Ambasadoare Culturală a Iaşilor.
Vorbesc despre o Gală în care sunt premiate modele de viaţă, modele umane demne de a fi urmate. Toate aceste doamne au un trai obişnuit, lipsit de ostentaţie, de lux îndoilenic şi de publicitate jenantă. Sunt normale. Ies în evidenţă prin dăruirea lor, prin seriozitatea lor şi prin bunul gust al existenţei lor discrete şi active. Sunt normale şi, prin aceasta, devin iconice. Aceste femei sunt tipul de om care ne reprezintă. Ne propunem ca, în anii ce vin, să obţinem recunoaşterea publică plenară a ceea ce, de fapt, suntem: româncele secolului XXI.
