Pe 25 mai e zi de mare sărbătoare pentru creştinii ortodocşi, fiind marcată în calendar cu cruce neagră. Credincioșii cinstesc a treia aflare a Capului Sfântului Ioan Botezatorul, figură marcantă a creşninismului, văr al însuşi Mântuitorului Iisus Hristos.
În această zi de mare sărbătoare, credincioșii nu au voie să muncească și nu se face curat în gospodării. Tradiția spune că pe 25 mai nu se taie nimic folosind cuțitul, orice aliment trebuie rupt cu mâna. Tot în această zi, credincioșii nu consumă fructe și legume de culoare roșie, nu se bea vin roșu și nici alte băuturi de această culoare. Nu se consumă, de asemenea, produse alimentare rotunde, deoarece amintesc de Capul Sfântului Ioan Botezatorul. În memoria celor decedați, familiile dau de pomană pachete cu struguri, pâine şi căni cu apă, ofrande sfinţite la biserică, scrie b1.ro.
Cine a fost Ioan Botezătorul
Ioan Botezătorul, una din figurile centrale ale creștinismului, a trăit în urmă cu 2000 de ani, fiind contemporan cu Iisus Hristos. Predicator și botezător pe malurile râului Iordan, înainte-mergător, vestitor şi botezător lui Iisus, Ioan este numit de către acesta „cel mai mare dintre cei născuți din femei”. Biserica Creștină îl cinstește ca pe cel mai mare dintre sfinții săi avându-i dedicate anual mai multe zile de sărbătoare.
Ioan Botezătorul a fost un sol care a pregătit calea Domnului, așa cum ne încredințează evangheliile, întorcând oamenii spre puritate și înțelepciune. Din Sfânta Scriptură aflăm că împăratul Irod, la un ospăț prilejuit de sărbătorirea zilei sale de naștere, a poruncit tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, la cererea Irodiadei. Deoarece se temea ca Sf Ioan să învie, Irod a dat ucenicilor doar trupul. Astfel, corpul sfântului a fost îngropat în Sevastia, iar capul în curtea lui Irod, la mare adâncime.
El a fost de trei ori pierdut şi de trei ori găsit. Prima şi a doua aflare a capului este sărbătorită pe 24 februarie, iar a treia aflare a capului Sfantului Ioan Botezatorul este prăznuită pe 25 mai. Tradiţia spune că Sfânta Ioana, femeia dregătorului lui Irod, este cea care a luat capul Sfântului Ioan Botezătorul din curtea Irodiadei şi l-a îngropat la Ierusalim, în muntele Eleonului, într-un vas de lut.
După o vreme, un bogătaş celebru al vremii a crezut în Hristos, şi lepădând poziţia socială şi deşertăciunea acestei lumi, s-a facut monah, luându-şi numele de Inochentie. Întâmplarea a făcut ca monahul să vieţuiască chiar la locul unde se afla îngropat capul lui Ioan Botezatorul. Dorind să-şi zidească o chilie şi o bisericuţă, Inochentie a săpat adânc şi a descoperit un vas de pământ în care se afla capul sfântului. Când s-a apropiat de ceasul morţii, spre a nu fi gâsit şi pângărit de necreştinii, el l-a luat şi l-a ascuns din nou în pământ, în acelaşi loc.
Capul Sfântului Ioan Botezătorul a stat acolo până în vremea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, când prin doi monahi, a ajuns la Emesa, în Siria, la un olar. În anul 453, episcopul Uranie al Emesei l-a aşezat în biserica din această cetate. Aceasta este socotită a doua aflare a cinstitului cap al Botezătorului.
În timpul crizei iconoclastice, capul Sfântului Ioan a fost îngropat la Comane, de unde a fost adus în Constantinopol, de către Sfântul Ignatie (860), în vremea împăratului Mihail. Aceasta este cea de-a treia şi cea din urmă aflare a cinstitului cap.
