Când s-a aflat în aprilie 2017 că generalii din Tailanda – Consiliul Național pentru Pace și Ordine, junta militară care conduce țara de la lovitura de stat din 22 mai 2014 – a aprobat tacit cumpărarea a trei submarine chineze la un cost acceptabil de 1 miliard de dolari, a existat o atitudine de surprindere din partea comunității internaționale. Până la urmă, Tailanda este înconjurată de ape cu adâncime mică, și economia țării nu a înflorit de la puciul din 2014 care a instaurat actualul regim de dictatură militară. Prim-ministrul tailandez Prayuth Chan-ocha a recunoscut că submarinele ”nu sunt pentru bătălii, ci pentru ca alții să fie înfiorați”.
Unii nu au luat în serios înțelegerea dintre China și Tailanda, însă alte voci au văzut în aceasta o dovadă în plus că în regiunea Asiei de sud-est are loc o schimbare geopolitică cu semnificații istorice. Nu contează doar submarinele; mai mult contează că generalii le-au cumpărat din China, pe lângă 34 de transportoare blindate și 28 de tancuri. ”Nu putem uita că Tailanda a fost reamente destul de ostilă față de China pe tot parcursul Războiului Rece”, a spus Wasana Wongsurawat, profesor asistent la Universitatea Chulangkorn din Bangkok și expert în istoria Chinei moderne. ”Acum ne aflăm în postura de a construi o relație mult mai dependentă cu această țară”., citat de Ozy.com.
Tailanda și China, dușmani în trecut, parteneri comerciali în prezent, aliați în viitor
Trecutul recent al Tailandei îi ilustrează acestei țări un viitor legat de China. Conform Consiliului de Investiții al Tailandei, Japonia și alte țări care la un moment dat au dominat economia tailandeză și-au redus investițiile directe de la lovitura de stat militară care a instaurat actuala juntă, de la 8,7 miliarde în 2014 la 1,6 miliarde în 2016. Prin contrast, Chiina a crescut de la poziția 10 în topul investitorilor străini în 2012 la locul 2 după Japonia în 2016, cu investiții de aproape 1 miliard de dolari. Alți indicatori ai unei schimbări majorite în relațiile dintre China și Tailanda variază de la instrucția lingvistică în chineză până la mari proiecte bilaterale de infrastructură. ”Aș spune cu certitudine că o prezență chineză este în creștere cel puțin în ultimii 3 până la 5 ani”, a confirmat Kraisin Vongsurakrai, directorul executiv al Camerei Tailandeze de Comerț, potrivit sursei citate.
”Începe cu turismul (…) apoi ai indivizii și firmele din China care descoperă că facilitățile de afaceri comparativ cu alte țări din regiune le sunt foarte favorabile”, a spus Kraisin, care ocupă de asemenea funcția de secretar general al Consiliului de Afaceri Tailanda-China. Ultimele date ale Guvernului de la Bangkok arată că aproape o treime din intrările internaționale de turiști în 2016 au fost din China, o creștere de aproape 12% față de anul precedent, 2015.
Chiar dacă oficialul tailandez afirmă că este dificil să se ofere date exacte, China a fost cel mai mare partener comercial al Tailandei în fiecare an din 2012, generând un excedent comercial pentru Tailanda de 17 miliarde de dolari în 2015. Iar comerțul în plină expansiune ”are loc în toate sectoarele”, a declarat Kraisin.
Dominația culturală chineză în Tailanda devine tot mai puternică
Profesorul Wasana Wongsurawat vede legăturile de afaceri în creștere drept cauzând, de asemenea, o mutație culturală spectaculoasă: ”Astăzi în școlile publice de bază se predă chineza. (…) Și dacă deții o școală privată, nu te-ai putea ține pe piață dacă nu ai oferi chineza ca obiect de studiu (…) E o distanță ca de la cer la pământ față de 1941, când s-a înregistrat un nivel minim de influență culturală chineză în Tailanda. Pe atunci, statul tailandez închidea în mod activ școlile chineze din țară pentru a consolida o politică publică de ”tailandificare” într-o națiune căreia îi lipsea un sentiment puternic al identității naționale. La un anumit moment, doar două instituții de învățământ cu predare în limba chineză mai rămăseseră în toată țara”, potrivit sursei citate.
În dealurile din nordul Tailandei, se află cunoscuta în Asia de Sud-Est școală Samakkhee Wittayakhoum. O membră a conducerii instituției de învățământ, șefa departamentului de limbi străine, a spus că aproximativ cu doi ani în urmă, Oficiul Comisiei Educației de Bază (Ministerul Educației din Tailanda, n.r.) a cerut școlii să ia în calcul adăugarea orelor de limbă chineză în programul de studii, în special la clasele mici. ”În acest an am reușit, în sfârșit, să creăm o oră pe săptămână pentru elevii noștri de clasa a 7-a”. De asemenea, cadrul școlar a spus că elanul pentru adăugarea orei s-a datorat atât cererii de la elevi și părinți cât și ordinului primit din partea Guvernului. ”Va trebui să creștem numărul orelor pentru a răspunde cererii în viitorul apropiat”, a declarat responsabila.
Tailanda se unește cu China prin infrastructură, permițând Beijingului să controleze deciziile strategice de politică externă în toată Asia de Sud-Est
Un contract major cu participarea Chinei a fost încheiat în iulie 2017, atunci când prim-ministrul Tailandei a dat undă verde provizorie deblocării unei sume de 5,2 miliarde de dolari pentru a începe construirea unei căi ferate de mare viteză care leagă Bangkok (capitala Tailandei) și sudul Chinei. Megaproiectul a fost marcat de întârzieri, însă prim-ministrul Prayuth și-a invocat puterea absolută de urgență pentru a elimina impedimentele propiectului masiv care e parte din principalul proiect de infrastructură al Beijingului ”O centură, un drum” pentru a reînvia multiplele meandre ale anticului Drum al Mătăsii care conectează Regatul Mijlociu de Asia Centrală și teritoriile mai îndepărtate.
Transformând încetul cu încetul Tailanda într-o țară dependentă de China, Beijingul urmărește să-și instaureze controlul asupra deciziilor luiate în Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), o organizație internațională care constituie elementul de bază al arhitecturii de bază din regiune. China are nevoie de voturi favorabile ei în structurile de conducere ale acestei organizații, pentru a bloca eventualele rezoluții sau atitudini anti-Beijing. Mai ales având în vedere tensiunile permanente din Marea Chinei de Sud cu Taiwanul și Republica Filipine, a căror intensitate a devenit mult mai mare în 2017.
Beijingul se simte bine în compania regimurilor autoritare din Asia de Sud-Est
Nu este deloc pentru prima dată când China întreprinde măsuri pentru a prelua oportunități diplomatice și ecoonomice cu țările conduse de regimuri militare sau lideri dictatoriali pe care Occidentul îi privește cu neliniște. Pentru mulți ani de zile, junta din Myanmar a fost un exemplu. Mai recent, Filipinele, țară condusă de președintele Rodrigo Duterte, s-a mutat mai aproape de China chiar dacă Beijingul a refuzat să execute un ordin al tribunalului Organizației Națiunilor Unite (ONU) care a dat dreptate Manilei (capitala Filipinelor) într-o dispută privind o parte din Marea Chinei de Sud pe care ambele părți (China și Filipinele) o revendică.
China nu este membră a ASEAN însă împreună cu Japonia și Coreea de Sud face parte dintr-o zonă de comerț liber cu cele 10 țări ale organizației internaționale de cooperare comercială și economică din Asia de Sud-Est. După Indonezia și Vietnam, Tailanda este a treia cea mai populată țară din regiune, cu peste 67 de milioane de locuitori, având deschideri strategice pe mare spre India, prin Marea Andaman, și Indonezia, cea mai mare țară din ASEAN (peste 200 de milioane de locuitori) prin Golful Tailandei.
