În ajunul Crăciunului, de Bobotează, de sfintele Paşti sau de câte ori apare un ecumenic moment operativ, îi vezi că invadează în cete casele enoriaşilor. La botezuri, nunţi sau parastase, vin precum hienele să înhaţe evlavios tainul pentru prestaţie. Până şi la evenimentele cu ştaif, acolo unde e rost de potol şi licori bahice alese, îşi fac prezenţa disciplinaţi. Dar la altarul din faţă locului unde vineri noaptea s-a dezlănţuit iadul, n-a călcat unul. Sau dacă a fost, s-a camuflat aşa de bine, cât să nu îl sesizeze niciunul dintre cei veniţi să îşi strige disperarea sau compasiunea pentru cele întâmplate.
Cu statistică în faţă, mă întreb cum mama….naibii (că să nu bag în ecuaţie numele Necuratului) poate să fie instituţia asta în Top 3 la încrederea acordată de populaţie?! Adică laolaltă cu Armata şi SMURDUL, acele structuri care au stat alături de români de fiecare dată când le-a fost mai greu: la inundaţii, la accidente, la clipele disperării. Şi la fel de siderat sunt de modul în care Preafericitul Daniel a scăpat printre degete, fie chiar şi un moment de PR fără precedent. Să nu trimiţi tu un sobor, o echipa, o ceaţă sau un puhoi de preoţi la Colectiv, e pur şi simplu de neînţeles. Doar dacă nu cumva fețele bisericeşti nu au rămas cu sechele din perioada comunismului, când la Colectiv mergeai doar ca să dai, nu ca să iei. Dar chiar şi aşa, parcă tot merita riscul, ţinând cont de beneficiile de imagine. Oricum ar fi, pe prelaţii noştri i-a cam durut sub sutană de oamenii care se rugau în faţa fabricii Pionierul.
De partea cealaltă, la locul tragediei am văzut, pe lângă politicieni, actori, poeţi, oameni cu stare sau amărâţi, şi un personaj modest, ponderat, a cărui prezenţa a fost interpretată şi comentată cu maximă decență. Era “concurenţa” patriarhului nostru de la BOR (am omis să precizez că şi eu sunt creştin ortodox), monseniorul Ioan Robu, şeful Bisericii Catolice de pe plaiurile mioritice. A aprins o lumânare, s-a rugat, a empatizat cu enoriaşii, apoi s-a retras aşa cum a venit: discret. Că a făcut-o sută la sută din convingere sau a fost şi unu la sută acţiune de PR, aproape că nu mai contează. A fost acolo, dar a intrat şi în sufletul oamenilor.
Aşa că revenind la dumneata, jupâne Daniel, scuză–mi exprimarea, dar ai feştelit-o.
Scăparea de la Colectiv nu o mai spală nici apele Iordanului, chiar dacă se zice că uitarea e o binefacere a omenirii. Pe final însă, aş da un mic sfat pentru mai marii din Biserica Ortodoxă Română. Oameni buni, faceţi ceva şi dregeţi busuiocul, fiindcă altfel, dacă mai faceţi 2-3 dintr–astea, s-a zis cu poziţia voastră din Topul amintit mai sus. Şi ca să va explic şi mai pragmatic: dacă nu mai sunteţi în graţiile poporului elector, atunci n-o să mai fiţi nici într-ale politicienilor. Adică a acelora care astăzi, ca să nu se pună rău cu voi, evita să voteze impozitarea averilor bisericii sau care închid ochii la toate actele comerciale pe care BOR-ul le face, fără ca Antifrauda să-i calce pragul. Ca să nu mai zic că poate vă treziţi şi cu Legalizarea prostituţiei şi impozitarea meseriei cu pricina, care ar aduce bani frumoşi la buget, dar care nu trece tot la presiunea domniilor voastre. Aşa că, oameni buni, cum se apropie postul Crăciunului, poate meditaţi printre rugăciunile şi temenelele momentului, şi la treaba asta.
Sa va fie rusine domnule .