Cioloș. Mangleală la cardeală

În puținele lui momente de luciditate, politica Marean Vanghelie, acest machiaveli de Ferentari, a postulat un adevăr imuabil: cardeala politică este net superioară manglelii! În limbaj tehnico-infracțional, asta înseamnă așa: dacă un politician promite că face o stradă și nu o face, se cheamă mangleală, o păcăleala electorală simplă, oarecum nevinovată. Mii de politicieni au comis mangleli, de fapt istoria noastră recentă este un lung șir de mangle. Când vine vorba de cardeală (superlativul la mangleală), aici povestea e gravă. Când un ins îți promite reforma clasei politice, cand vorbește cu gura plină de moralitate, anticorupție si principii atunci trebuie să ciulești urechile: urmează cel mai probabil o cardeală.

Tot istoria ne învață: de la legionari, până la comuniști, trecând prin reformiști și ajungând la Cioloș și tehnocrați, că orice bune intenții sfârșesc, de regulă, în cardeli gogonate. Deși bine intenționat, Cioloș nu a făcut performanță la nivelul la care ne așteptam. Unii spun că nu a avut timp. Mai cred că, de exemplu, Emil Constantinescu sau Traian Băsescu nu au fost nici ei președinți rău intenționați, dar ambii au sfârșit lamentabil în proiectele lor generoase de reformă. Motivele sunt multiple și scuzele la fel. În urma lor a rămas gustul amar al cardelii. Al păcălelii în numele unor principii înalte. În definitiv, toți au vrut puterea și ne-au servit cardeli pentru a o avea. Și Cioloș o vrea, deși joacă teatru ca o fată mare.

Mii de oameni îmi scriu cât de dezamăgiți sunt de politicieni. Și au dreptate. Mulți dintre ei își pun azi speranțele în premierul Cioloș, din cauză că toți ceilalți politicieni au credibilitatea distrusă, pentru că au mințit și au furat. Deși pare și el bine intenționat, ne aflăm în fata unei situații în care am mai fost puși: să-i acordăm credit necondiționat lui Cioloș sau să îl privim cu scepticism. Să-l criticăm sau să îi acordăm fără rezerve încrederea, sau să îi judecăm prestația în funcție de rezultate. Din punctul meu de vedere, un politician nu are de ce să fie felicitat și periat pentru că îsi face treaba; în fond, pentru asta este plătit și are beneficii. Răsplata este votul, deoarece este măsura democrației.

Or, tocmai asta este problema lui Cioloș: vrea sa fie premier înca patru ani fără să fie ales, fără ca programul său de guvernare să fie validat electoral. Este corect așa, așa se petrece in țările civilizate?!! Ce se întâmplă daca Cioloș rămâne premier cu un program al PNL, de exemplu, pe care însă nu-l va respecta sau pe care îl considera prost? Programul e totuși votat, Cioloș nu, el nu are nicio legimitate. Este halucinant cum un om care vorbește de principii refuză să respecte o cutumă democratică veche de mii de ani: să fii votat democratic pentru a exercita puterea în numele binelui comun. Numai așa poti exercita în mod legitim puterea. În condițiile acestea, cum să cred în bunele intenții ale premierului? Cum să nu ne punem întrebări?

De ce cred eu că premierul Cioloș este un carditor? Simplu: ne spune că nu va candida la alegeri, că nu se va înscrie într-un partid, când, de fapt, el face deja campanie pentru PNL. O campanie pentru propria imagine, dublată de atacuri la dușmanii PSD cu un plan simplu: după alegeri, guvernarea cu liberalii și preluarea partidului. Este atât de evidentă această înțelegere subterană la care participă și președintele Iohannis, încât nu poate să nu te scoată din pepeni. Mai deranjează și sfidarea cu care Cioloș, Iohannis și liberalii acționează și faptul că încă o dată suntem luați de proști. Cioloș este premierul ascuns al PNL. De ce este atât de greu ca acești domni să ne spună adevărul, să fie cinstiți, transparenți? Își bat joc de alegătorii care nu concep să voteze penalii de la PSD. Și încă o dată alegem răul cel mic. Vrea Cioloș oare să-și înceapă cariera politică cu o cardeală? Este inexplicabil pentru mine.

Să ne înțelegem: nu plâng de mila penalilor de la PSD, dar m-am săturat până peste cap de cardelile acestea făcute la vedere. La fel a procedat pe vremuri Băsescu: săriți, mă omoară mogulii, dați-mi guvernul, corupții distrug România! Ce a urmat se știe, în urma cardelilor sale electorale.

Cioloș ne ia de proști, deși ar putea să aibă demnitate și onoare și să ne spună: români, ati încercat cu toate partidele, eu sunt altfel, vreau să pun țara în ordine, vreau să continuu să guvernez alături de o coaliție de partide de dreapta, cu liberalii mai exact, chiar dacă și ei reprezintă trecutul și murdăria politică alături de PSD și toți ceilalți. Vă promit că o să vă reprezint doar pe voi! Ceva de genul acesta ar fi mult mai cinstit decât cardeala continuă pe care ne-o servește. Pentru că este necinstit cu acest fapt, Cioloș îmi ridică mari semne de întrebare. Și, chiar dacă integritatea sa nu poate fi chestionată încă, mă uit în jurul său și văd minciună și ipocrizie. Inclusiv elemente de corupție ale unor miniștri pe care îi tolerează în mod suspect.

PS: Observ o agitație agresivă și un limbaj suburban pe internet și pe rețelele de socializare împotriva oricărui text critic la adresa lui Cioloș. Pe vremuri, așa pățeau criticii lui Băsescu. Orice punere sub semnul întrebării a activității și a intențiilor premierului este întâmpinată cu înjurături. Eu zic așa: presa și opinia publică trebuie să fie critice, chiar dacă greșesc din când în când. Mass media din România, cu toate păcatele ei, asemenea societății în care trăim, este, totuși, în mod paradoxal, mult mai blândă cu politicienii în comparație cu presa din țări mult mai democratice. Nu i se stinge steaua politică lui Cioloș dacă îi spunem ce gândim și credem despre el.