Nu trece o zi fără afirmațiile controversate ale Oanei Maria Bogdan, membru in Biroul National al PLUS. Dacă acum câteva zile Oana Bogdan ne vorbea despre bășinile celor care mănâncă fasole și otrăvesc atmosfera, astăzi vine cu o nouă propunere.
Într-un comentariu pe Facebook, membrul PLUS este de părere că: ”Avem nevoie de un număr minim de km de autostradă ca să ne putem dezvolta. De aici încolo sunt de acord cu ceea ce cred eu că sugerați dumneavoastră: este vital să construim autostrăzile astea cu cap, doar acolo unde chiar e nevoie, să luăm în calcul și alte moduri de transport.”
O idee bună, însă nu și pentru România, țara care în 2019 încă pare a trăi mai degrabă în Evul Mediu, cu școli cu WC-ul în fundul curții și infrastructură la pământ.
Zestrea României în infrastructură: cioturi de autostradă
România a rămas repetentă la capitolul autostrăzi. Asta pentru că, politicienii noștri se întrec care mai de care în promisiuni nefondate, fără însă a se apuca de treabă. Iar dacă printr-un miracol, se apucă totuși, durează peste zece ani să contruiască un ciot de autostradă.
Autostrada București-Ploiești a fost inaugurată pe 14 decembrie după 11 ani și șase luni. Atât le-a luat autorităților să termine acest proiect de 6,5 kilometri.
Între timp sunt gata și cele două loturi din autostrada Târgu Mureș – Câmpia Turzii, cu o lungime totală de 13,7 kilometri. Astfel, cu autostrada Târgu Mureș – Câmpia Turzii , România are în 2019 un total de 805,4 kilometri de autostrăzi, iar acest lucru echivalează cu situația Poloniei de acum 13 ani. Cam așa de rău artă situația la capitolul drumuri, în România.
Unde nu mai punem că așa zișii 800 de kilometri de autostradă sunt formați din diverse bucăți și cioturi care nu sunt legate între ele. Practic, nu există un sistem funcțional de autostrăzi care să aibă randament economic și social. De altfel, Moldova este în continuare izolată pentru că nu există nici până la această dată o autostradă cât să lege Transilvania de sud și de est, ceea ce face ca marile investiții să fie concentrate în vestul țării, în vreme ce în Oltenia și Moldova ”bântuie” sărăcia și subdezvoltarea.
