România a fost angajată activ timp de mai mulți ani într-o luptă neîncetată împotriva corupției. Dar, în spatele multiplicării investigațiilor și condamnărilor, s-au strecurat reglări de conturi mult mai puțin lăudabile.
Acesta este principiul reputatelor păpuși rusești: în fiecare dintre ele găsim o alta, care în sine conține alta și așa mai departe, rezultând câteva figurine mici. Un obiect estetic, artistic, dar și filozofic, care ne reamintește că aparențele pot fi înșelătoare și că mai multe realități pot fi ascunse într-una.
În România, lupta împotriva corupției apare din ce în ce mai mult a fi un joc de păpuși rusești imbricate, treptat dezvăluite publicului larg, pe parcursul mai multor săptămâni. Deoarece lupta împotriva corupției este slab endemică în țară, în cele din urmă duce la reglări de conturi politice și partizane.
Justiția partizană?
După aderarea la Uniunea Europeană în 2007, România s-a angajat într-o operațiune masivă de „curățare” a clasei politice și a funcționarilor săi. Corupția este un flagel real în România, iar Bruxelles-ul pune presiune activă pe București pentru a-și intensifica lupta împotriva corupției. Cu mare succes, cel puțin în aparență.
Creată în 2002, Direcția Națională Anticorupție (DNA) se ocupă de lupta împotriva corupției în România. Structura sa independentă și misiunile pe care le-a stabilit sunt în mare parte inspirate de alte organizații similare anticorupție cunoscute pentru eficacitatea lor, în special norvegiană sau spaniolă.
Timp de mai mulți ani, bilanțul DNA-ului a susținut cauza instituției: zeci de arestări și procese ale unor personalități ale scenei politice românești au construit reputația necruțătoare a organizației. Atât de mult încât înseși autoritățile de la Bruxelles au felicitat instituția pentru eficiența acesteia. Dar, de mai multe luni, aflându-se că instituția de prestigiu nu este atât de sinceră și imparțială pe cât pretinde, a făcut ca metodele și motivațiile sale să înceapă să lase un gust amar românilor.
În esență, în 2018, presa românească a dezvăluit că serviciile de informații din țară au semnat, în februarie 2009, în secret, o serie de protocoale cu cea mai mare parte a instituțiilor judiciare de vârf. Acest aranjament a permis „Serviciului Român de Informații“ (SRI), moștenitor al serviciilor secrete ale epocii comuniste, să scape de autoritatea procurorilor în anchetele penale oferind, în același timp, elemente de anchetă în justiție, în special în contextul luptei împotriva corupției.
Succesorii „Securității“ din epoca sovietică și-au cumpărat, astfel, liniștea în raport cu justiția, furnizând dovezi, mai mult sau mai puțin autentice, în anchetele sale împotriva politicienilor. Revelațiile se datorează unei comisii parlamentare românești, care a anunțat că cel puțin 565 de „schimburi” de acest tip au avut loc între SRI și sistemul judiciar, începând cu 2009.
Un aranjament care ar fi permis serviciilor secrete să se implice din nou jocul politic, ceea ce le era strict interzis începând din 1992, după căderea regimului comunist. SRI a furnizat mai multe „informații” DNA-ului, organismului anti-corupție, pentru a declanșa investigații și arestări.
O ipoteză care ar explica „zelul” organismului anticorupție împotriva unor oficiali politici sau funcționari. Deja în 2015, Curtea Constituțională s-a opus serviciilor secrete în legătură cu o lege privind criminalitatea cibernetică, care a pus în pericol respectul pentru viața privată a cetățenilor români. În ziua următoare deciziei, unul dintre judecătorii tribunalului, Toni Greblă, a fost arestat de către DNA pentru trafic de influență. Toți colegii din Curtea Constituțională au protestat apoi în zadar împotriva arestării colegului lor. O afacere care are multe similitudini cu cu moartea suspectă a judecătorului Stan Mustață: după ce a refuzat să aprobe o anchetă DNA în 2016, magistratul însuși a fost condamnat la 8 ani de închisoare pentru corupție. El a murit în condiții suspecte în această vară, în timpul unui transfer de închisoare – oficial un atac de cord.
A devenit DNA-ul un instrument politic manipulat de serviciile secrete? O presupunere cu atât mai plauzibilă, având în vedere că o luptă politică reală a avut loc în România de mai mulți ani între actuala coaliție de guvernământ și mai multe organe de stat. Partidele de guvernare, PSD (social-democrații) și ALDE (Alianța Liberalilor și Democraților) spun că de ani de zile guvernare a țării este împiedicată de o structură de putere paralelă, organizată în jurul SRI. În acest joc de alianțe complexe, DNA-ul este la fel de mult o organizație anticorupție ca și un instrument de eliminare a adversarilor politici. Este o confruntare confuză care ar putea avea drept miză controlul vieții politice românești, dar și al unor societăți mari, controlate direct sau indirect de către stat.
O luptă politică care se accelerează, în mijlocul campaniei pentru alegerile europene. Astfel, la începutul lunii aprilie, DNA-ul a lansat o investigație pentru delapidare împotriva trezorierului PSD, Mircea Drăghici. O procedură deosebit de gravă care depășește puterile DNA-ului, deoarece numai autoritatea de control electoral are legitimitatea de a decide asupra acestui tip de infracțiune, iar aceasta nu a considerat că este adecvat să o facă.
În acest set de „păpuși rusești”, se dovedește, în cele din urmă, că lupta împotriva corupției este un paravan pentru atacul serviciilor secrete românești împotriva puterii politice. În 2019, guvernul de la București a anunțat o reformă majoră a sistemului judiciar, pentru a limita puterea dăunătoare a DNA-ului (și indirect, a serviciilor de informații) în viața politică. Este o operațiune complexă, deoarece, așa cum autoritățile de la Bruxelles reamintesc constant, corupția rămâne o problemă reală în țară, iar lupta împotriva corupției trebuie să rămână o prioritate în România. Dar democrația nu trebuie devină o victimă în această luptă.
