După lungi discuții și negocieri avem în fine, un guvern propus pentru votul de învestire. Guvernul ar putea fi condus de Florin Cîțu, iar distribuția portofoliilor ține cont de principiul proporționalității. Programul de guvernare propus, dar și lista miniștrilor aduc cu sine câteva surprize din start.
Ce lipsește din programului de guvernare
Din programul de guvernare lipsesc două elemente importante, intens discutate atât de PNL, cât și de USR-PLUS. Vorbim despre revenirea la alegerea primarilor în două tururi și desființarea pensiilor speciale. Chestiunea pensiilor speciale a fost oarecum tranșată prin decizia CCR care a spus că ele sunt constituționale, așa cum era de așteptat. Însă nu constituționalitatea pensiilor speciale ar trebui să reprezinte miezul problemei, ci mai degrabă o schemă de impozitare progresivă. Iată că această chestiune nu mai reprezintă o prioritate pentru guvernanți.
Nici alegerea primarilor în două tururi nu mai reprezintă o chestiune la ordinea zilei, cu toate că ea a fost dezbătută înaintea alegerilor locale din septembrie 2020. Principalii beneficiari ai actualului sistem electoral sunt partidele mari – PSD și PNL care își pot impune mai ușor primarii. În plus, UDMR este un alt masiv beneficiar al acestui sistem. Este foarte posibil ca, de dragul compromisului, PNL și UDMR să se fi opus unei astfel de propuneri. Revenirea la alegerea primarilor în două tururi ar fi fost benefică cel puțin dintr-un punct de vedere – cel al legitimității. În prezent, putem avea indivizi care ajung edili cu votul a sub 50% din cei prezenți la urne și chiar sub 20% al electoratului cu drept de vot. Reintroducerea celor două tururi ar fi impus scenariul în care un candidat pentru a ajunge edil ar trebui să obțină peste 50% din voturile celor prezenți la urne. Iată că nici această problemă nu mai reprezintă o prioritate.
În fine, ar mai fi de menționat faptul că din programul de guvernare lipsește și mult trâmbițata propunere useristă de reducere a numărului de parlamentari la 300. Am explicat în altă parte de ce această propunere ar fi fost de fapt nocivă pentru democrația autohtonă. Lipsa ei din programul de guvernare arată poate o dată în plus că măsurile populiste promise în campanie nu se traduc de fiecare dată în programul real de guvernare.
Miniștri problemă
Trecând la capitolul miniștrilor propuși, găsim câteva nume problemă. În primul rând prezența domnului Sorin Câmpeanu la Educație arată o dată în plus lipsa interesului guvernanților pentru acest capitol. Decizia de a da acest minister lui Sorin Câmpeanu a stârnit deja reacția societății civile. Emilia Șercan și profesorul universitar Adrian Miroiu sunt printre semnatarii unei scrisori adresate președintelui Iohannis. Scrisoarea intitulată “Reforma educației trebuie să fie o prioritate asumată a noului parlament și a noului guvern” atrage atenția asupra faptului că Sorin Câmpeanu reprezintă o numire problematică la Ministerul Educației. În timpul Guvernului Victor Ponta, Câmpeanu era autorul OUG 94/2014, care permitea plagiatorilor să renunțe la titluri fără a mai suporta consecințele, girând astfel furtul academic.
În plus mai observăm câteva lucruri ciudate în împărțirea portofoliilor. De pildă, Stelian Ion este propus ministru al Justiției după ce acesta a pierdut alegerile locale de la Constanța. Cumva nu contează dacă pierzi alegeri și nu nimerești în funcția de primar pentru că poți ajunge ulterior ministru. Propunerea lui Bode la Ministerul Afacerilor Interne ar putea și ea să fie destul de curioasă. Bode a gestionat portofoliul Transporturilor în anteriorul cabinet condus de Ludovic Orban și portofoliul Economiei în Guvernul Ungureanu. Vorbim practic de un ministru polivalent, care poate să activeze aproape oriunde, de la economie, la transporturi și apoi la afaceri interne. Fie domnul Bode are o expertiză extrem de largă, fie numirea acestuia ține mai degrabă cont de criterii “politice”.
