Conducerea UE se va decide la summitul de astazi, 30 iunie, unde favoriții joacă cu toate cărțile pe masă. Toate funcțiile din UE depind de cea de președinte al Comisiei Europene. În momentul în care se va lua o decizie pentru acest fotoliu, vom avea un răspuns și pentru celelalte.
Funcția de președinte al Consiliului European presupune o artă a negocierii și este potrivită pentru un politician care se bucură de încrederea majorității actorilor politici. Persoanele conflictuale sau rigide nu pot conduce o astfel de instituție unde consensul și negocierea sunt la ordinea zilei.
Charles Michel, premierul Belgiei, este principalul favorit și principala propunere a lui Emmanuel Macron pentru funcția de președinte al Consiliului European. Comisia Europeană va ajunge pe mâna lui Frans Timmermans, sprijinit de social-democrați, Parlamentul European va fi sub controlul lui Manfred Weber și Germania, iar Franța îl va impune pe Michel la Consiliu. Acesta este scenariul cu cele mai multe șanse pentru viitorul Uniunii Europene, potrivit politico.eu.
Mark Rutte are șansa a doua pentru a conduce Consiliul European, însă ar fi doar un politician care ar crea mai multe divergențe în UE. Rutte este premierul Olandei și de-a lungul timpului a avut mai multe poziții politice controversate. Spre exemplu, s-a opus și încă se opune aderării României la spațiul Schengen, deși UE a recunoscut că țara noastră ar trebui să facă acest pas. Rutte are și o problemă cu Italia pe care vrea să o pedepsească pentru că a depășit deficitul bugetar, însă nu este dispus să o ajute cu migranții și nu acceptă cota de refugiați. Rutte este un politician incomod, care uneori își uită responsabilitățile sau țara pe care o reprezintă și iese la atac. În același timp, este unul dintre cei care îl sprijină pe Trump în Europa.
Antonio Costa ar putea fi propunerea social-democraților pentru Consiliul European, însă instalarea lui Timmermans la Comisie va anula șansele premierului Portugaliei. Antonio Costa este un politician respectat în Europa și a reușit cu o politică socialistă să salveze Portugalia de la dezastrul economic, când era la fel ca Grecia, să o ducă pe creștere și să o transforme într-o atracție turistică. Totodată, țara aflată lângă Atlantic a mai înregistrat progrese și în economie, reușind să atragă numeroși investitori străini, dezvoltă numeroase programe în IT și în educație, și sprijină proiectele pentru infrastructură. Costa a negat că ar fi interesat de o funcție de conducere în Europa, însă înfrângerea lui Timmermans l-ar readuce imediat în cărți.
În cazul în care Macron își va impune omul la conducerea Comisie, atunci Germania va avea avantaj pentru Consiliul European. Unul dintre candidații sprijiniți de PPE ar putea fi chiar Andrej Plenkovic, premierul Croației. Deși Croația a intrat în UE cu câțiva ani după România, politicienii de la Zagreb au știut să-și croiască drum pe lângă liderii europeni. Croația este o țară mult mai coruptă decât România, însă oficialii europeni n-au atacat problema corupției din țara aflată la malul Mediteranei. De asemenea, Croația mare și o altă problemă numită China, unde companiile chinezești au pus mâna pe câteva proiecte importante ale țării, mai ales în infrastructură, ceea ce face din Croația o țară vulnerabilă în fața influenței chineze. Croația și-a dezvoltat economia cu ajutorul Chinei, iar astăzi este dependentă de super-puterea mondială. Premierul Croației n-a fost capabil să lupte eficient cu corupția din țara sa și acest lucru demonstrează că nu poate fi o soluție viabilă pentru o Uniune Europeană care are nevoie de o luptă anticorupție.
