Material realizat de Denisa Dudescu
S-a dat startul pentru şefia PNL în această săptămână, iar spiritele, pentru a ocupa această funcţie, s-au încis numaidecât. PSnews a făcut deja publică o listă a viitorilor candidaţi, printre care se numără: deputatul Cătălin Predoiu ce şi-a anunţat candidatura încă de la începutul lunii decembrie, Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Alin Tişe, însă mai apar şi nume precum Marian Petrache, Preşedintele Consiliului Judeţean Ilfov, dar şi deputatul Dan Motreanu, care a ocupat în cabinetul lui Călin Popescu Tăriceanu funcţia de ministru al Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
Însă surpriza a venit din partea lui Ludovic Orban ce şi-a depus luni candidatura pentru a intra în cursă, dacă gestul acestuia este unul previzibil sau nu rămâne de văzut.
Parcursul politic al lui Orban a fost unul osciliant, a alternat perioadele de maxim apogeu cu cele în care a devenit o umbră chiar şi pentru propriul partid.
Este Ludovic Orban doar candidatul de serviciu al PNL sau candidatul Gică-Contra, aşa cum îl numeşte şi scriitorul Stelian Tănase care, într-un interviu acordat PSNews, spune despre el, că „oriunde este o competiție, se înscrie și el” ?
Politicianul este un veteran al partidului, s-a înscris în PNL încă din 1992, iar acest aspect i-a favorizat ascensiunea profesională. În anii 1992-1997 ocupă postul de Consilier local, bifează şi câteva funcţii de secretar de stat, în 2002 devine preşedintele PNL Bucureşti, în 2004 obţine postul de viceprimar general al Municipiului Bucureşti, iar în 2007 primeşte în cabinetul lui Călin Popescu Tăriceanu portofoliul de ministru al Transporturilor.
Primul obstacol în ascensiunea lui Orban a apărut încă din 1996 când gruparea din care făcea parte, alături de cunoscutul Dinu Patriciu a rămas în afara parlamentului.
Este pus pe lista Camerei Deputaţilor din Călăraşi în 2000, însă majoritatea cetăţenilor au opţiuni de stânga, astfel PSD reuşeste să câştige, iar politicianul trebuie să îşi reorganizeze perspectiva.
În 2001 devine responsabil de relaţia cu presa, însă Valeriu Stoica intervine şi o propune pentru acest post pe Mona Muscă, iar Orban rămâne pe dinafară.
Disensiunile dintre Orban şi Stoica nu se opresc aici, deoarece izbucneşte un conflict cu privire propunerea ca preşedinte a lui Theodor Stolojan de către Liviu Stoica. Efectul acestei decizii provoacă reacţii virulente în rândul liberalilor radicali, deoarece noul preşedinte doreşte ca numirea liderilor din conducerea centrală a partidului să nu se mai facă direct, ci să fie numită exclusiv de către preşedinte. Efectul acestor decizii va fi împărţirea în două tabere a membrilor. Iniţial, de partea lui Orban vor fi Tăriceanu, Rusanu şi Boureanu, însă aceştia vor schimba tabăra, iar politicianul este nevoit să lupte de unul singur, dar fără succes.
Un nou eşec este înregistrat în 2005, când scaunul Primăriei Capitalei este pierdut în favoarea lui Adriean Videanu, dar şi în 2008 când este învis de adversarul său Sorin Oprescu, candidat independent.
Tăriceanu, încă din urma Congresului din ianuarie 2005, il marginalizează pe Orban şi evită cât se poate numirea acestuia în vreo funcţie cheie. În 2009 candidează la alegerile europarlamentare, însă nu obţine un fotoliu în Parlamentul European.
Pierde în 2010 competiţa pentru funcţia de preşedinte al PNL în faţa lui Crin Antonescu, în 2014 îşi retrage candidatura de la şefia PNL din proprie iniţiativă, susţinând că mai presus de toate sunt intresele partidului şi nu orgolile personale. Consideră că Iohannis reprezintă cea mai bună opţiune pentru PNL: ”Consider că decizia domniei sale de a-şi asuma răspunderea de a conduce PNL în următoarea perioadă, decisivă pentru România, în care se va alege preşedintele României, este o decizie bună pentru România şi pentru PNL”.
La 18 decembrie 2014 episodul se repetă şi ratează funcţia de preşedinte, deoarece câştigătoare este Alina Gorghiu, o favorită a preşedintelui Klaus Iohannis.
În vara anului 2015 visează să pună mâna şi pe funcţia de lider a grupului PNL din Camera Deputaţilor, însă câştigător este Eugen Nicolăescu.
Ghinioanele s-au ţinut scai de capul lui Orban din 2007, când numele său este asociat cu implicarea într-un accident de circulaţie, dar şi de implicarea acestuia în cazul Marianei Rarinca. Acesta a declarat în nenumărate rânduri că este obligatorie demiterea Laurei Codruţei Kovesi din funcţia de şef al Direcţiei Naţioanale Anticorupţie şi a Liviei Stanciu din postul de şefă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Anul 2016 l-a adus din nou în atenţie pe Ludovic Orban, ce a devenit protagonistul unui dosar penal legat de utilizarea influenţei în scopul obţinerii unor foloase necuvenite, deoarece i-ar fi cerut unui om de afaceri să plătească suma de 50.000 de euro pentru a-şi promova imaginea în campania electorală la două televiziuni.
Astfel, după analizarea amănunţită a politicianului se pun întrebările: Are şanse Orban la conducerea PNL? Lunga sa listă de eşecuri reprezintă in final, dobândirea de experienţă în materie de conducere a partidului sau tocmai aceste aspecte îi curmă lui Orban speranţele ? Este politicianul doar un pion în jocul de şah pentru putere? Este sau nu o marionetă în mâna principalilor lideri PNL, ce îl folosesc doar pe postul de candidat şi atât ? Pentru a ne forma mai clar o părere mai clară asupra “eternului candidat” aşa cum este el numit, mai în glumă mai în serios, trebuie să analizăm punctele forte şi punctele slabe:
- Lunga listă de eşecuri îi oferă lui Orban un atu în această cursă a partidului sau tocmai aceste aspecte îi curmă lui Orban şansele ?
Din istoricul său vedem că Orban a fost prezent la toate alegerile atât pentru şefia partidului cât şi pentru alte funcţii.
Din declaraţiile sale pentru actuala candidatură la PNL îşi propune să ofere Partidului Naţional Liberal “caracter si identitate, forta si credibilitate” şi se erijează în a deveni: “garantul unitatii PNL, a unei democratii interne veritabile si a unei evolutii in bine a partidului, care sa ne permita sa castigam sau sa recastigam increderea romanilor care cred in liberalism si in valorile dreptei.”
Mesajul transmis de politician arată că acesta este mai hotărât ca niciodată să aducă partidul pe o linie ascendantă şi se consideră pregătit pentru a face acest lucru, în ciuda experienţelor din trecut.
Însă este posibil să fii un candidat credibil pentru colegii tăi, din moment ce majoritatea opiniei publice şi nu numai îi cunosc metehnele?
Nu reprezintă vreo noutate pentru nimeni apetenţa lui Orban pentru petrecerile cu lăutari şi nu îi sunt deloc străine nici stările accentuate de…confuzie etilică.
Politicianul este “sufletul petrecerii” din PNL, în nenumărate rânduri a fost vedeta chefurilor, dintre cele mai relevante sunt petrecerile Scolilor de Vară ale PNL. În vara anului 2008 Şcoala de Vară a PNL avea loc la Costineşti, iar Orban a însufleţit ringul de dans alături de tinerii liberali. Însă nimic nu se compară cu petrecerea ţigănească de la “Moara Vlăsiei”, deoarece atunci Orban a oferit un spectacol de zile mari. Liberalul a luat microfonul lăutarilor şi a început să cânte, a dansat pe ritmuri de manele sub privirea atentă şi extaziată a interlopilor.
Astfel, pe lângă înregistrarea unor scoruri deloc favorabile pentru ascensiunea în carieră, la întregirea portretului politic se mai adaugă câteva bile negre din cauza personalităţii sale exuberante.
- Este văzut liberalul de către colegii săi drept un candidatul serios ori ba?
Bazându-ne pe ce spune Tănase, în interviul acordat PSnews, referitor la poziţia lui Ludovic Orban în contextul bătăliei pentru locul de frunte din PNL, observăm că: ”Este o figură legitimă în partid, cu vechime (din câte știu, e membru din ’90), deci este un om care legitim poate să se ducă în fața Congresului și să spună că e un candidat. Nu se întreabă nimeni cine e, nu se uită nimeni c-a venit abia acum în partid etc. etc. Plus că a deținut și funcții foarte mari în PNL (a fost și ministru, și secretar general al partidului)… El vine din zona Dinu Patriciu, deci are o școală bună, zic eu”.
Astfel, se pare că în interiorul partidului, politicianul se bucură de susţinere şi îl recomandă pentru această funcţie în special vechimea şi experienţa pe care a dobândit-o în urma ocupării unor funcţii importante. Mai mult decât atât liberalul se bucură de susținere în eșaloanele 2 și 3 ale partidului, însă este extreme de vulnerabil în fața alianțelor și jocurilor de culise pe care le pot face restul liderilor.
- Să fie oare Orban doar o marionetă dirijată de capii partidului ?
În acest caz, accentul cade pe două momente destul de cunoscute: renunţarea şi resemnarea imediată, cu privire la candidatura pentru preşedinte în favoarea lui Klaus Iohannis pe care îl consideră drept un adversar redutabil în cursa pentru prezidenţiale şi îi oferă acestuia tot sprijinul. Cel de-al doilea moment este legat de alegerea Alinei Gorghiu în funcţia de preşedinte al PNL, chiar şi atunci Ludovic Orban, pare să se resemneze cu uşurinţă, aspect ce ne pune pe gânduri.
Postura de bun samaritean, în care pare să pună mai presus ca orice interesele partidului şi se conformează cu toate deciziile trasate de noii membrii să fie doar o strategie? Să fie oare Orban atât de abil, precum un personaj din opera lui Machiavelii?
Dar adevărata întrebare este dacă Orban poate fi sau nu un partener de încredere pentru președintele Iohannis? Alegerea lui Orban în funcția de președinta ar putea comporta riscul ruperii partidului de sub influența președintelui Iohannis, fapt care ar îngreuna demersul lui Klaus Iohannis de a obține un nou mandat.
- Accidentul din 2007, respectiv dosarul din 2017 în care a fost implicat să reprezinte declicul ce a afectat ascensiunea sa politică sau mai există şi alte cauze?
Analizandu-i pe îndelete parcursul, ne atrage atenţia faptul că în perioada în care se afla la cârma Ministerului de Transporturi, Orban nu şi-a ales o echipă bine pregătită cu care să colaboreze.
O problemă majoră în cazul lui Orban a fost faptul că a numit în anumite posturi persoane incalificabile, un exemplu concludent îl reprezintă promovarea unor foşti lideri ţărănişti ce terminaseră doar liceul şi s-au transformat peste noapte în experţi ai Administraţiei Publice.
Din grupul buclucaş al lui Orban mai fac persoane din lumea interlopă cu un renume abominabil,iar legăturile cu acest tip afectează imaginea politicianului.
În acest moment veteranul liberal sau “ultimul Mohican al PNL”, aşa cum mai este numit îşi joacă ultima cartea în partid.
Poate acesta să profite de statutul de victimă în care a fost pus în timpul alegerilor locale din 2016, la care a trebuit să renunţe,iar acest lucru i-a adus un val de simpatie din partea colegilor?
Vechimea de partid reprezintă un atu, deoarece experienţa sa acumulată de-alungul timpului, il recomandă ca un om de încredere în activul de partid.
“Uneori o greşeală poate fi tot ce este necesar pentru o realizare valoroasă” , după cum spune şi Henry Ford, însă se aplică şi la Orban?
Erorile comise de Orban atât la nivel de strategie, persoanliatea sa expansivă, predilecţia sa pentru a petrece la cote ce de multe ori depăşesc normele publice, dar şi incapacitatea de a alege persoane potrivite ce l-ar putea ajuta în demersul său politic, reprezintă în prezent obtacole de care Orban trebuie să scape cât mai repede.
Armele pentru câştigarea cursei politice sunt doar în mâinile lui, felul în care îşi construieşte drumul către victorie îi aparţine în totalitate.
Pentru Orban se aplică cel mai bine deviza “acum ori niciodată”, deoarece în caz contrar, pierderea acestei bătăli reprezintă “sinuciderea politică” şi ieşirea definitivă de pe scena jocurilor politice pentru putere. Aşadar, Orban nu are doar o bătalie de câştigat, ci două pentru că iniţial trebuie să câştige bătălia cu el însuşi şi să nu se lase prins în capcana întinsă de fantasmele trecutului.
