Curtea Constituţională a dat o decizie interpretativă ieri pe Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 21/2004, care reglementează starea de alertă. Curtea a decis că OUG este constituțională, dar nu poate să restrângă drepturi și libertăți ale cetățenilor.
Profesorul de drept constituțional, Ioan Stanomir consideră că, potrivit Constituției, restrângerea drepturilor se poate face doar prin lege și, din acest punct de vedere starea de alertă, atunci când este proclamată trebuie aprobată și de către Parlament .
“Trebuie spus că drepturile și libertățile cetățenilor sunt sacrosancte, noi discutăm despre îngrădirea temporară a exercitării lor. De asemenea, trebuie spus că există o diferență fundamentală, de intensitate și de gravitate, între starea de urgență și starea de alertă. Starea de alertă nu are drept rol înlocuirea stării de urgență.
În Constituție există un principiu și anume acela că orice restrângere a exercitării unor drepturi se face prin lege. Din acest punct de vedere, starea de alertă, atunci când este proclamată de Guvern, trebuie aprobată și de Parlament. Deci, orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților trebuie să se facă printr-o aprobare a forului legislativ și pe o perioadă bine determinată. Din perspectiva statutului drepturilor și libertăților cred că trebuie să avem toate garanțiile necesare că aceste restrângeri se fac în mod transparent și pe durată limitată. Proporționalitatea și transparența sunt necesare în acest caz”.
„Cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă sunt constituționale în măsura în care acțiunile și măsurile dispuse pe durata stării de alertă nu vizează restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți fundamentale.
În motivarea soluției pronunțate, Curtea, în mod similar considerentelor pe care s-a întemeiat Decizia nr.152 din 6 mai 2020 privind starea de urgență, a statuat că actul normativ care restrânge/afectează drepturi și libertăți fundamentale ale cetățenilor sau instituții fundamentale ale statului cade în sfera interdicției prevăzute de art.115 alin.(6) din Constituție, astfel că, respectând cadrul constituțional rezultat ca urmare a revizuirii Legii fundamentale din anul 2003, o reglementare cu un atare obiect nu poate fi decât o lege, ca act formal al Parlamentului. Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului”, se arată într-un comunicat dat publicității de CCR miercuri.
