Dosarul Mineriadei face vâlvă de fiecare dată când un nou termen se judecă: presa vuiește de imagini cu victimele ortacilor și al forțelor de ordine în fața locului unde se ține procesul.
Se așteaptă un răspuns din partea magistraților atât în privința Revoluției, cât și în privința evenimentelor desfășurate în timpul în care Ion Iliescu a ocupat fotoliul de la Cotroceni. Pe acest fond, am luat legătura cu liderul sindical al minerilor de la acea vreme, Miron Cozma, pentru a-l întreba ce face la 28 de ani de la prima Mineriadă, dar și ce impresie îi lasă acest proces.
Cu ce vă mai ocupați în prezent?
Miron Cozma: În prezent sunt pensionar – din anul 2008. Culmea ironiei: în momentul în care m-au ales minerii să fiu lider de sindicat, pe 24 martie 1990, avea 20 de ani lucrați, din care 18 sunt în subteran și doi la suprafață. Conform ”legii Cozma”, cum zic minerii, mai exact hotărârea 267 din 14 martie – că asta e unul dintre lucruri care i-a făcut pe mineri să mă aleagă -, minerii ieșeau la pensie, și ies și acum, după douăzeci de ani lucrați în subteran și 45 de ani împliniți. Eu la momentul ăla cred că eram într-o relație nu neapărat ca și acum, adică la fel de cumpătat. Prima decizie pe care am luat-o a fost ca minerii să iasă la pensie după douăzeci de ani de lucru în subteran, indiferent de vârstă. În subteran se intră la 18 ani. Minerul trebuia să iasă la 38 de ani – după douăzeci de ani putea să iasă la pensie. Mi-am dat seama că am făcut o gafă și am revenit la decizia mea, să se iasă la pensie după douăzeci de ani în subteran și 45 de ani vârsta.
Însă, pentru că pe mine m-au închis cei care astăzi… și pentru că toți sunteți ”Post Scriptum” (n.r. – PSnews) puteți să scrieți acolo o întrebare retorică pentru mai marii puterii: Ce să înțeleagă un cetățean normal că, 1. pe Miron Cozma nu l-au închis niciodată pentru iunie 1990, că toată viața am fost martor, acum subit, pentru că am declanșat dosarul ăsta, la CEDO, m-au inculpat – e de râsul lumii, n-am nicio chestie cu omorurile, cu alea. Au zis: ”tortură psihică”. Dumneavoastră vă simțiți torturată psihic că vorbiți cu mine? Revenind, îmi dă 61 de ani pentru septembrie 1991, când am schimbat Guvernul Roman și l-am arestat pe tovarășul Iliescu, la Cotroceni, când mi-a împușcat 54 de mineri cu gloanțe de război 16-62. Nu spun eu, spune Dan Voinea, că eu am zis la B1 TV odată 48 de oameni, și domnul Voinea a zis: ”Domnule președinte, n-au fost 48, ci 54”. Dar unul să fi fost împușcat cu gloanțe de război. Dar revenind, pentru asta îmi dau 61 de ani condamnare. Pardon? În contextul în care Curtea de Apel m-a condamnat înițial la trei ani jumate fără ieșiri publice, subit, tovarășul Constantinescu, care l-a ucis pe prietenul meu Șerban, de la Timișoara, cel cu Punctul 8 de la Timișoara. Constantinescu, scrie Radu Vasile în cartea sa ”Cursă pe contrasens. Amintirile unui prim-ministru”, m-a condamnat pe mine. N-o spun eu, spune Radu Vasile. Mi-a dat 61 de ani. Cum e posibil? M-au condamnat pentru subminarea puterii de stat – atunci maximul era 5-15. Cei 61 de ani s-au contopit, în sfârșit. Am ajuns la 15 ani de executat, plus 3 ani sporul de contopire.
Tovarășul Iliescu, în 1996, după un dialog aprig cu mine, după ce a venit pe Valea Jiului din nou, ca în ’89, ’90 si ’91, m-a băgat în arest preventiv. Miron Cozma stătea la arest preventiv un an jumate și culmea, să-i dea drumu un alt individ, care culmea, vorbește în fața presei despre statul de drept, generalul Pavel Avraham, mare avocat. După un an jumate îmi dai drumul din arest și-mi faci dosar (că ei au constat ce?; că toată viața am lucrat pe salariu, ca să revin și la întrebarea dumneavostră). Eu n-am avut niciodată o afacere, și fiul meu, acuma săracul cu doi copii la 37 de ani, a trebuit să plece în Spania, în Anglia, și acum au revenit în țară că îi era dor de copii și a terminat Știiințe Economice – Relații Internaționale). Copiii mei n-au, eu n-am, nici casă n-am. Vă puteți imagina că eu n-am casă, mare Cozma. Am avut un apartament la Petroșani, adică comuniștii mi l-au dat că eram inginer pe producții.
Se zicea că, vezi doamne, am fost vicepreședinte în partidul lui Vadim Tudor – o minciună sfruntată, cu asta a ajuns în turul doi cu Iliescu. Eu am făcut din 2005 în 2007 din cauza lui Vadim Tudor închisoare. N-am fost în niciun partid, acum sunt în Partidul Social Democrat al Muncitorilor, partid înființat la 1893, primul de stânga din istoria României.
Domnul Abraham, sau tovarăș, sau general, m-a pus liber că n-aveau pe ce să mă aresteze, am reînceput o nouă acțiune sindicală, că în ’98 am fost reales lider sindical, acțiune care s-a terminat cu o nouă acuzație de subminare a puterii de stat. Ironic, că eu am negociat ”Pacea de la Cozia” cu Guvernul, despre ce subminare a puterii de stat vorbim? În sfârșit, m-a condamnat din nou tovarășul Constantinescu la încă 38 de ani pentru evenimentele din ianuarie 1998. Întrebare retorică: din 2014, când mi-au expirat mie toate interdicțiile judecătorești, absolut toate, înafară de interdicția pentru Petroșani și București, mi-au dat șapte interdicție pe 64-71 (n.r. articole din Codul Penal) Măsuri complementare și asiguratorii. Pardon? În 2014, când s-au terminat toate interdicțiile lui Cozma, a dispărut subit subminarea puterii de stat în noul Cod Penal. Înafară de mine și de câțiva lideri de-ai mei, n-a fost nimeni acuzat de subminare a puterii de stat.
Ce așteptări aveți de la dosarul Mineriadei, în care este inculpat și domnul Ion Iliescu?
Miron Cozma: Tovarășul Ion Iliescu. Pentru mine sunt încă tovarăși, și Constantinescu și Băsescu. E naiv cel care crede că-l ținea Ceaușescu pe Băsescu comandant de navă fără să fie comunist și securist. Știți că Băsescu a fost spion? Nu aveți senzația că încă acești indivizi, și în special tovarășul Iliescu, conduc din umbră? Nu vă dați seama că el a fost sfătuit să iasă din viața publică? În 2005, am fost invitat la Paris și am mulțumit Comitetului împotriva contra represiunii, care au delegat-o pe avocata lui Nelson Mandela să participe la procesul împotriva mea și a tovarășilor mei. Acest Comitet a făcut manifestație la Paris pentru mine. N-a scris nimeni în presă despre asta. Eu i-am rugat pe cei din Comitet ca evenimentele din iunie 1990 să fie reanchetate. Am dovedit cu probe ștințifice că minerii n-au făcut nimic. Pe 13 iunie, minerii n-au fost în București și culmea, ăia nu erau mineri, că pe Valea Jiului aveam 91 de mii de mineri – dacă voiam să vin la București cu minerii, puteați să fugiți din țară, ce-i aia Piața Universității? Dar eu, în calitatea de lider sindical, am avut curajul să spun clar că minerii nu vin în Piața Universității. Revenind, chiar și securiții ăia conduși de Căvăreșescu, au ajuns pe 14. Și pentru numele lui Dumnezeu, comunicatul dat de Marian Munteanu ce spune? Evenimentele ”Piața Universității” s-au finalizat în dimineața de 14 iunie. Nu e declarația mea, e a lui Marian Munteanu. Dar să vă zic una tare de tot: știți că Munteanu a recunoscut că eu i-am salvat viața pe 14? Eram îmbrăcat civil. M-am dus cu forța la al treile vagon, că primele două tovarășul Băsescu le-a pus la dispoziția lui Căvărășescu. Revenind, încă odată, eu i-am rugat pe cei de la Comitetul Internațional Contra Represiunii, le-am zis: ”Eu vreau să redeschid dosarul Mineriadei” și au fost de acord.
Cum credeți că o să se încheie dosarul?
Miron Cozma: Nu realizați ce s-a întâmplat? Au mutat dosarul, pentru că sunt foarte mulți oameni ca să zic așa, victime, trebuie să recunosc, sunt și morți, odihnească-se în pace. Eu tot timpul i-am ajutat, vă rog să nu mă credeți pe mine, să verificați dosarul: în 2007 am avut și șansa să fie deschis dosarul legat de iunie 1990 la CEDO. În 2010, dosarul meu este 6624/2010, au fost cumulate cele trei dosare și s-a redeschis, inclusiv în ceea ce mă privește pe mine, doar că eu n-am cerut bani ca Doru Mărieș si Marin Stoica la CEDO, n-am cerut niciun euro, că nu-mi permite demnitatea umană să cer bani pe sânge și viața umană, cum fac alții. S-a mutat deja atenția asupra dosarului din iunie ’90 asupra celui de la Revoluție. Știți ce vor să facă? Să-l condamne pe Iliescu pentru Revoluție, dacă o să-l condamne, dar automat se contopesc faptele și Iliescu scapă. Mare lucru să nu se judece procesele astea încă o sută de ani acum încolo. Vă imaginați ce înseamnă o mie de morți la Revoluție? Asta vor, să cheme victimele, cică, ca în iunie ’90. Păi nu cere bani de la mine, cere bani de la statul român. E clar că dosarul acesta e un fiasco, iar pe mine m-a inculpat tovarășul general Alexandru de la Procuratura Militară și aș vrea și eu să mi se răspundă la o întrebare retorică: De ce în 2009 tovarășul Băsescu i-a dat lui tovarășul Iliescu neînceperea urmăririi penale, pentru iunie ’90, că nu e militar? Pentru numele lui Dumnezeu, pe mine m-a anchetat Procuratura Militară, mai exact generalul Voinea, și pentru ’91 şi pentru ’99, și am luat 99 de ani! Eu sunt militar? Băsescu n-a citit Constituția! Președintele nu e comandantul suprem al armatei? Adică eu, Cozma, am putut să iau 99 de ani, dar tovarășul Iliescu, nu poate să fie anchetat, că nu e militar. Ăsta e adevărul.
