Vineri au fost făcute publice o serie de stenograme din confruntarea Elena Udrea- denunțătorii săi, din care reieșeau sumele de bani pe care le-ar fi încasat ”postacii” PDL pentru a o lăuda pe fostul ministru în mediul online.
Astfel, în urma confruntărilor dintre Elena Udrea și denunțătorii săi, magistrații au aflat că persoanele care postau mesaje pozitive pentru PDL costau partidul 10.000 de euro.
Citește și: Unul dintre „postaci” divulgă întregul mecanism. De unde veneau banii
Cu privire la modul de lucru și rolul acestor ”postaci de partid”, jurnalistul Ion Cristoiu oferă și el o serie de precizări. Ziaristul invocă faptul că pe blogul său primește extrem de multe înjurături ca urmare a unor editoriale publicate, acest lucru fiind realizat de acești ”postaci”.
Cristoiu dezvăluie și cum a câștigat un proces cu directorul ziarului Cotidianul, Cornel Nistorescu, în materie de ”postaci.”
”Provocînd un precedent în întreaga Europă, grație avocatei mele, Graziela Bârlă, am cîștigat un proces cu Cornel Nistorescu în materie de postaci. Nu, Cornel Nistorescu nu era postac. Cornel Nistorescu era directorul ziarului Cotidianul, ziar în care, sub un articol despre mine, postacii de partid m-au înjurat fără limite. L-am dat în judecată pe Cornel Nistorescu invocînd un adevăr pe care puțină lume îl știe. În cazul unui articol semnat, responsabil în Justiție pentru conținutul lui e autorul. În cazul unui text nesemnat, responsabil e directorul gazetei. Postarea la un articol echivalează cu un text nesemnat, de care răspunde, firește, directorul gazetei, obligat să cenzureze textele insultătoare sau calomnioase. L-am dat în judecată pe Cornel Nistorescu pentru a crea un precedent în presă în chesitiunea postacilor, așa cum i-am dat în judecată pe Codruța Kovesi și pe Horia Șelaru pentru a crea un precedent: sancționarea procurorilor care lasă în Rechizitorii și în stenograme numele unor persoane care n-au nici o legătură cu dosarul. Nu sînt nici inculpați, nici victime, nici denunțători, nici martori.”, notează Ion Cristoiu pe blogul personal.
”Bag seamă că procurorii DNA au ambiții gazetărești. Cînd nu arestează pe cei care îndrăznesc să nu repete zilnic Codruța Kovesi trebuie să candideze la Președinția României, după cum văd că sună ordinul pe unitate, procurorii DNA se ocupă cu scrisul în vederea publicării. Rechizitoriile lor agramate, compuse cu cotul, sunt publicate pe toate site-urile, în toate ziarele și la toate televiziunile.
Ah, de ce nu m-am făcut procuror DNA?!
Aș fi fost publicat de toată presa românească, textele mele, numite rechizitorii, în realitate proză filosofică, n-ar fi fost înjurate de nimeni, ba mai mult ar fi fost lăudate de Dan Tapalagă Însuși și de Ioana Ene Dogioiu Însăși, ceea ce pentru mine ar fi echivalat cu un loc în Istoria literaturii lui George Călinescu, deși nu mă născusem cînd marele critic o publicase.
Din noua proză, dedicată de astă dată Elenei Udrea, aflăm printre altele de existența postacilor.
Sunt singurul condeier român în viață care scriu zilnic, de trei ani și ceva, un editorial pentru Evz, și de un an și ceva două, tot zilnic, încă unul, pentru cristoiublog.ro.
Nu e nimic nou în viața mea.
Între ianuarie 1990 și iulie 1992 am scris săptămînal. Din iulie 1992 pînă în februarie 1997, am scris zilnic pentru Evz, o perioadă de timp scriind pe deasupra și un text săptămînal, pentru Expres magazin. După plecarea de la Evenimentul zilei, în februarie 1997, mi-am reluat în scurt timp povara scrisului zilnic. Din cei 25 de ani de activitate publicistică, punînd cap la cap, cred că sunt vreo 20 în care am scris zilnic. Am făcut acest bilanț nu pentru a semnala cît de mult muncesc eu (în definitiv și boul muncește, asta nu înseamnă că lumea n-are o părere mai bună despre lebădă, care nu muncește, ci plutește toată ziua), ci pentru a mărturisi că în ultimii ani, din cauza acestui scris zilnic, sunt omul cel mai înjurat din România postacilor de partid. Din două sute de postări la un text publicat în Evenimentul zilei, 195 sunt înjurături. Lectura lor e una dintre marile mele plăceri zilnice. Tresar neliniștit doar cînd întîlnesc o postare pozitivă sau doar neutră. Mă întreb, speriat, unde am greșit de mă laudă cineva. Mă liniștesc însă repede: respectiva postare a nimerit din greșeală acolo.
Alți confrați, deși scriu din an în Paște, sunt revoltați pe postacii de partid.
Acestora le reamintesc existența unei soluții la îndemînă.
Provocînd un precedent în întreaga Europă, grație avocatei mele, Graziela Bârlă, am cîștigat un proces cu Cornel Nistorescu în materie de postaci. Nu, Cornel Nistorescu nu era postac. Cornel Nistorescu era directorul ziarului Cotidianul, ziar în care, sub un articol despre mine, postacii de partid m-au înjurat fără limite. L-am dat în judecată pe Cornel Nistorescu invocînd un adevăr pe care puțină lume îl știe. În cazul unui articol semnat, responsabil în Justiție pentru conținutul lui e autorul. În cazul unui text nesemnat, responsabil e directorul gazetei. Postarea la un articol echivalează cu un text nesemnat, de care răspunde, firește, directorul gazetei, obligat să cenzureze textele insultătoare sau calomnioase. L-am dat în judecată pe Cornel Nistorescu pentru a crea un precedent în presă în chesitiunea postacilor, așa cum i-am dat în judecată pe Codruța Kovesi și pe Horia Șelaru pentru a crea un precedent: sancționarea procurorilor care lasă în Rechizitorii și în stenograme numele unor persoane care n-au nici o legătură cu dosarul. Nu sînt nici inculpați, nici victime, nici denunțători, nici martori.
Luați aminte, voi cei înjurați! Abjectul fenomen al postacilor de partid (plătirea unui famelic ca să te insulte și să te calomnieze sub protecția anonimatului) poate fi contracarat doar în Justiție.”,explica Ion Cristoiu pe blogul sau.
Din păcate maestre sunteți un postac al elenei udrea si al chiorului , unul marcant de 10 ani încoace ….