Cristoiu explică cum se poate prăbuși public Iohannis. Ce ”povară” poartă noul Președinte

Jurnalistul Ion Cristoiu explică, într-un editorial pentru evz.ro, cum se poate prăbuși public noul Președinte ales al României Klaus Iohannis.

Ziaristul invocă precedentul Președintelui Emil Constantinescu, cel care, peste noapte, a strâns în jurul lui o imensă așteptare și o uriașă încredere. De asemenea, Cristoiu reamintește primele acțiuni ale lui Constantinescu, care seamănă izbitor cu situația cu care se confruntă, în aceste zile, Klaus Iohannis.

”Cîteva lucruri care-mi semnalau că noul ales nu practica un altfel de politică:

1. Înconjurarea rapidă, încă din noaptea victoriei, de jurnaliştii şi politicienii care-l înjuraseră pînă atunci. Chiar din balcon, s-a dat citire telegramei prin care Mircea Geoană, ambasadorul nostru la Washington, anunţa trecerea de partea noului Stăpîn. Mircea Geoană fusese pus acolo de Ion Iliescu. Ar fi fost normal ca Emil Constantinescu să-i refuze omagiile. N-a făcut-o. Era pentru mine semnul că Emil Constantinescu nu schimba nimic în felul de a face politică.

2. A venit apoi Afacerea TVR. Atunci, dar şi mai tîrziu, mulţi proşti au invocat un tîrg între mine şi Emil Constantinescu pentru şefia Televiziunii publice. Nu fusese vorba de aşa ceva. După victorie, Emil Constantinescu a dat afară pe toţi cei din conducerea TVR de pînă atunci şi-a pus o echipă condusă de Alina Mungiu Pippidi, o persoană fără nici o legătură cu gazetăria. Una dintre membrele echipei spusese nişte vorbe care deveniseră rapid celebre: Şapte ani voi. Şapte ani noi. Gaşca a purces imediat la lustruirea Puterii CDR şi la spurcarea Opoziţiei PSD-iste.

Ca preşedinte al României, Emil Constantinescu nu putea face o altfel de politică decît predecesorul Ion Iliescu. Putea, desigur, să nu repete greşelile grosolane ale fostului preşedinte, putea, desigur, să angajeze o bătălie de amploare cu Corupţia. Nu putea face însă minuni. Asta deoarece, oştile cu care lupta nu erau alcătuite din arhangheli, ci din politicieni români postdecembrişti, dar mai ales politicieni români, strănepoţi ai politicienilor satirizaţi de Caragiale. De cum a ajuns preşedinte, partidele care l-au susţinut şi-au cerut imediat partea de ciosvîrtă. Un comentariu semnat de mine se referea la pretenţiile exagerate ale PD-ului condus de Petre Roman în materie de împărţire a puterii. În timp ce Emil Constantinescu tuna şi fulgera, mai ceva ca Zeus, împotriva Corupţiei, demnitarii CDR se puseseră pe furat straşnic”, punctează Ion Cristoiu.

Jurnalistul explică cum oamenii și opinia publică își puseseră în perioada anului 1996 toată încrederea în modul de a face politică al noului Președinte al României. Așa cum s-ar putea observa că se întâmplă și în acest moment cu noul Președinte ale, Klaus Iohannis. În jurul acestuia din urmă s-a creat o uriașă așteptare în modul de a face politică în România și mai ales în a asigura românilor un trai mai bun.

”Pricopsit cu puteri ieşite din comun, cu fanatisme morale, cu predispoziţii spre martiraj, într-un cuvînt, cu trăsături fără nici o legătură cu politicianul în general şi, cu atît mai puţin, cu politicianul român postdecembrist, Emil Constantinescu a dezamăgit rapid. Indiscutabil, regimul CDR adusese o anume schimbare în viaţa ţării şi în stilul de a face politică. Se voia însă de la el minuni. Şi cum minuni nu putea face un politician care nu provenea din basme, ci din tranziţie, Emil Constaninescu s-a prăbuşit în sondaje.

Urmărind destinul lui Klaus Iohannis de după al doilea tur, iau seamă la un proces identic celui traversat de Emil Constantinescu după victoria din noiembrie 1996:

1. Făurirea unui incredibil orizont de aşteptare faţă de noul preşedinte. Lui Klaus Iohannis i se cer o mie şi una de lucruri: de la creşterea nivelului de trai pînă la salvarea fotbalului românesc.

2. Intelectualii care l-au sprijinit, cam aceiaşi care l-au sprijinit şi pe Emil Constantinescu, îl consideră, ca şi pe Emil Constantinescu, proprietatea lor. Klaus Iohannis trebuie să facă şi să dreagă ce spun ei. Dacă nu, va fi vai de facebookul lui!

3. Noul ales face obiectul unui cult deşănţat al personalităţii. Înfrîngerea lui Victor Ponta e prezentată ca o victorie miraculoasă a lui Klaus Iohannis. Acolo unde ar trebui să fie prezente doar analizele reci, tropotesc metaforele: Ne-am luat ţara înapoi!; Ne-a salvat Diaspora! A fost blocată Ciuma Roşie! Un ziar l-a plasat pe Klaus Iohannis alături de Ferdinand, deşi bietul nu e încă preşedinte cu jurămînt. Cultul personalităţii lui Klaus Iohannis e întreţinut şi de Gaşca lui Mihai Gâdea de la Antena 3, care l-a părăsit pe Victor Ponta și, în căutarea unei noi statui ecvestre, s-a orientat către Klaus Iohannis.

Mai știi?

Poate Klaus Iohannis îl va grația pe Dan Voiculescu.

La fel s-a întîmplat şi cu Emil Constantinescu. Primii care s-au năpustit să-l amuşineze au fost jurnaliştii care-l înjuraseră de dragul lui Ion Iiliescu”, punctează Ion Cristoiu.