În ultimul editorial publicat pe blogul personal, jurnalistul Ion Cristoiu vorbește, despre Adrian Sârbu, momentul în care a interacționat cu acesta și despre părerea pe care și-a făcut-o despre el
În acest context, gazetarul povestește că elaborase un plan prin care cei doi urmau să producă un fel de publicistică prin corespondență, însă proiectul a căzut.
Vă prezentăm explicațiile jurnalistului Ion Cristoiu:
”Bine ai venit, Adrian Sârbu, în rîndurile noastre, ale celor cărora le-a mai rămas doar ironia!
Pe cînd Adrian Sârbu se afla în arest preventiv, terfelit de toți cei pe care-i făcuse ziariști peste noapte și trecut cu vederea de toți cei pe care-i făcuse vedete bine plătite, am întreținut o corespondență prin e-mail cu „penalul”, cum îi ziceau sergenții majori din Divizia Presă. Totul a pornit de la un text postat de mine pe cristoiublog.ro, transcriere a revoltei stîrnite de faptul că redactorii de la Gîndul benchetuiau aniversarea ziarului fără a sufla un cuvînt despre Adrian Sârbu. A-l pune pe Adrian Sârbu în rîndul cîrnățarilor care cumpără presă cu toptanul e o greșeală enormă, scriam eu, care nu numai că nu fusesem vreodată angajatul lui Adrian Sârbu, dar nici măcar nu colaborasem la vreuna dintre instituțiile sale media.
A urmat un schimb de e-mail-uri, pe parcursul căruia am rămas surprins de talentul deosebit al lui Adrian Sârbu. I-am scris atunci că-și face o mare nedreptate sieși și o mare nedreptate presei române dacă nu se apucă să scrie fie și pe Gândul.ro.
A rămas chiar să producem un fel de publicistică prin corespondență.
Eu, din libertate, urma să-i pun întrebări, și el, din celulă, să-mi răspundă.
Proiectul a căzut, deoarece Adrian Sârbu a fost pus în libertate.
O corespondență între doi oameni liberi n-avea nici un farmec.
Am tot așteptat, după eliberare, ca Adrian Sârbu să scrie pe Gândul.ro.
Cu cîteva zile în urmă, i-am descoperit semnătura sub un text avînd drept pălărie rubrica Gîndesc liber, exist. Ca scriitor, dar și ca descoperitor de talente, am salutat în sinea mea îmbogățirea publicisticii românești cu un talent de excepție.
Ca istoric și critic literar, am remarcat puternica impresie de text scris dintr-o răsuflare, fără stilizări ulterioare, ca și cum el, textul, ar fi stat în capul celui care-l semnează, conceput acolo de la prima pînă la ultima literă, dînd din piciorușe ca să fie născut, chiar și prin cezariană, și obligîndu-l prin asta pe autor să-l pună pe ecranul calculatorului.
Am citit și alte texte ale lui Adrian Sârbu așezate sub semnul rubricii și mi-am dat seama că autorul și-a luat în serios datoria oricărui ins împroprietărit de Dumnezeu cu talent:
Cea de a-l exploata în favoarea celorlați publicînd la gazetă”, a scris Ion Cristoiu pe blogul personal.
Continuarea o puteți citi AICI
