În Gândul de Vineri, Ion Cristoiu vorbește despre stupefacția produsă după declarația lui Iohannis de joi, care, așteptat să spună numele premierului, acesta a precizat că primul ministru va fi ales „după Crăciun”, menționând că stupefacția „izvora din absenţa oricărei explicaţii la decizia de a amîna desemnarea”.
Vă prezentăm explicațiile jurnalistului:
„Pentru că n-are dosar bun la Securitate, Sevil Shhaideh va renunța ea însăși la postul de premier!
Dacă ar exista, ca şi în cazul atmosferei terestre, un aparat de măsurat atmosfera din opinia publică, de la noi, la criteriul stupefacţiei, acul aparatului ar fi arătat, joi, 22 decembrie 2016, stupefacţie dincolo de gradaţii, după declaraţia de presă a lui Klaus Iohannis la finele consultărilor de la Cotroceni.
Klaus Iohannis a început prin a emite cîteva propoziții simple și de lemn despre aniversarea Revoluţiei din decembrie 1989. Dacă ar fi fost altceva – preşedinte, de exemplu și nu o Raţă mecanică, Klaus Iohannis ar fi trebuit să încălzească niţel emoţional zicerea despre Revoluţie.
Orice reamintire publică a unui eveniment istoric e pentru oamenii prezentului prilejul de a se referi la marile problemele ale actualităţii. Cîte lucruri nu se puteau spune românilor la aniversarea Revoluției! Klaus Iohannis n-a zis nimic.
Spunerea mecanică, măcănită, despre Revoluţia din decembrie 1989 ne confirmă teza că parvenirea lui Klaus Iohannis la Cotroceni a fost rodul exclusiv al Diversiunii regizate de Sistem.
O dată tras fermoarul la chestia cu Revoluţia, Klaus Iohannis a expediat şi ceea ce trebuia să spună un preşedinte după consultările de la Cotroceni:
„Consultările s-au încheiat, consultările, precizez, cu partidele parlamentare! Am avut în cursul acestor consultări două propuneri pentru poziţia de prim-ministru. PSD a propus-o pe doamna Shhaideh, iar PMP l-a propus pe domul Tomac.
Pe de altă parte, între timp, s-a constituit o coaliţie majoritară în parlament, o coaliţie formată de PSD, ALDE şi UDMR. În consecinţă, în zilele următoare, voi avea discuţii pe aceste teme, iar desemnarea va avea loc după Crăciun.”
Stupefacţia naţională n-a izvorît din desemnarea lui Eugen Tomac, aşa, ca să-l facă să moară de ciudă pe Traian Băsescu, care-l propusese pe Eugen Tomac aşa, la mişto, să fie şi el mai cu moţ.
Stupefacţia nu-şi avea temeiul în refuzul de a o desemna pe Sevil Shhaideh.
Nici măcar în amînarea desemnării pentru o dată vagă, „după Crăciun”, făcîndu-ne să ne amintim de versurile: „Astăvară la Crăciun/ M-am suit într-un alun”, scrie Ion Cristoiu pe blogul personal.
Citiși AICI întregul articol.
