Cum a ajuns România bătaia de joc a Europei. Dublul standard care ne distruge viaţa de zi cu zi

Un anume Romeo Florin Nicolae, ditamai şeful Antifraudei din cadrul Fiscului (adică şeful băieţilor cu maşini albastre care au luat cu asalt restaurantele României astă-vară) a fost demis de Victor Ponta după ce a fost pus sub acuzare de procurorii DNA.

Romeo Nicolae pentru cunoscători ar fi luat mită acum 5 ani, zice un denunţător bine intenţionat. Care îşi aduce aminte de presupusa mită după exact… tot 5 ani. Nu discut speţa pe fond, pentru că încă nu avem suficiente elemente. Pentru că Romeo Nicolae ocupă o funcţie deosebit de importantă în stat, îndepărtarea lui pe considerente de integritate a fost o decizie normală demnă de o ţară la fel de normală.

Însă, pentru că a venit din partea urmăritului penal Victor Ponta, nu poate decât să provoace râsete. Observăm că România a devenit ţara dublului standard: premierul ţării taie capetele subalternilor presupuşi corupţi, el fiind, la rândul său, sub zodia penalului, că să mă exprim metaforic. Ce credibilitate mai poate avea gestul premierului Ponta? Ce-o fi gândit şeful Antifraudei când Ponta l-a scos din funcţie abrupt? Un penal dă lecţii de integritate altui penal! Toată lumea se face că nu vede.

Trăim într-o ţară de nebuni în care, repet, dublul standard este regulă de zi cu zi? Da, cam aşa este. Peste gard, la Bruxelles, România trăieşte şi ea drama dublului standard, să o denumim deja „efectul Romeo”. Pentru că nu avem un sistem politic credibil şi reprezentăm un risc la frontiere, nu am fost acceptaţi de Germania în spaţiul Schengen. Acum, Germania deschide larg braţele milioanelor de refugiaţi, iar ministrul economiei de la Berlin spune că migranţii vor fi folosiţi pentru a susţine creşterea economică a principalei puteri europene. Cu alte cuvinte, îi vor folosi pe amărâţii fugiţi din calea războaielor ca forţă de muncă ieftină. Ani de zile, România a fost bătută la tălpi pentru acuzaţii de genul „veniţi în Europa să ne furaţi slujbele la propriu sau să ne furaţi cât se poate de direct din buzunare şi case”.

Observăm, aşadar, că şi Europa practică un dublu limbaj – Europa însemnând deja Germania – faţă de România. Şi asta este o constatare blândă, că să nu zică unii că practic aici un limbaj anti-european. În concluzie, la nivel macro, dar şi în viaţa de zi cu zi a unui mic şi slab stat european, cum este România, dublul standard şi dublul limbaj sunt deja politică oficială. Democraţia liberală, cum o cunoaştem noi acum, va da faliment, dacă nu a dat deja, şi din acest motiv. Cum ar veni, noi toţi suntem egali în faţa legii şi a statului, în faţa regulilor stabilite, DAR întotdeauna UNII sunt mai egali decât alţii. În esenţă, vedem că NU am fost vreodată egali, că NU suntem egali, ci dimpotrivă, şi nici NU vom fi. Niciodată. Aşa cum Ponta nu a fost egal în faţă Legii cu săracul Romeo, vremelnic şef peste Antifraudă. Legea, dragii mei, este pentru căţei, nu pentru dulăi!