Skip to content
Politică

Cum circulă banii în AUR: 1,5 milioane de lei, decontați de stat, împărțiți de clientela de partid

aur Facebook

Modul în care a circulat primul milion de lei decontat de AUR din bani publici relevă un întreg aparat de cumetrii, potrivit unei investigații Rise Project. Tranzacțiile analizate de Rise s-au derulat în campania electorală pentru alegerile parlamentare. AUR a lucrat toamna trecută cu 56 de contractori și le-a plătit 1,5 milioane de lei. Autoritatea Electorală Permanentă (AEP), care administrează subvențiile de la buget pentru partidele parlamentare, a rambursat această sumă după alegeri în contul cheltuielilor electorale raportate de AUR. Dar banii au rămas în familie.

Cele mai relevante tranzacții însumează 1,1 milioane de lei (adică peste două treimi din suma oficială) și desenează harta loialităților în partid, o clientelă în formare și un sistem ingenios de canalizare a fondurilor către nucleul dur, potrivit riseproject

Cine sunt beneficiarii:

– Un deputat condamnat pentru fraudă cu fonduri europene a încasat peste jumătate de milion fiindcă a tipărit o broșură semnată de lider, pe banii susținătorilor.

– O basarabeancă de 27 de ani, radicalizată în platforma unionistă a lui George Simion, gestionează un laborator de propagandă finanțat de stat.

– Gruparea conservatoare din fieful lui Robert Sighiartău, secretarul general al PNL, ia bani cu două mâini: și de la AUR, și de la liberali.

– Sociologul de partid al mogulului Sebastian Ghiță, refugiat în Serbia, facturează servicii în bula patriotică după ce a lucrat cu PSD ani de zile.

Legea le interzice politicienilor să producă materiale de propagandă electorală în regie proprie, dar atât. În acest gol normativ, partidele au spațiu de manevră ca să direcționeze subvenția publică în afaceri private ale membrilor.

RISE a găsit situații similare pe absolut tot eșichierul politic (PNL, PSD, USR, UDMR). Procentul tranzacțiilor “in-house” este covârșitor la AUR, formațiune care, altminteri, susține că vrea să desființeze finanțările de stat ale partidelor.

Grosul banilor cheltuiți de AUR la alegerile parlamentare – și decontați ulterior din bugetul de stat – au ajuns la deputatul AUR Lucian Florin Pușcașu.

533.960 lei, în două tranșe, a facturat la partid tipografia 1 Print Opus din Suceava, deținută și condusă de Pușcașu. El a cesionat firma către soția sa, Mihaela, imediat după alegeri.

Lucian Florin Pușcașu Foto: cdep.ro

Ce spune deputat că a făcut de banii respectivi:

“Am tipărit cele 500 de mii de cărți distribuite în campania electorală a partidului nostru. <România are proiect de țară> se numește cartea. (…) 64 de pagini, copertă cartonată, format A5, distribuită național. Am lucrat la nivel de țară. O bucată, cred, a fost 80 de bani. Tirajul? 500 de mii. Au fost două tiraje, de fapt: 300 de mii o dată, 200 de mii apoi. Nu mă poate suspecta nimeni ca m-am îmbogățit din treaba asta”.

 Suma încasată de Pușcașu reprezintă o treime din toți banii rambursați iarna trecută către AUR de Autoritatea Electorală Permanentă.

“Eu de banii aia am făcut treabă. I-am omorât cu munca pe oamenii mei. În afară de broșură, au mai fost cărțile poștale distribuite prin Poșta Română, un milion de bucăți, mă refer la cele cu Mircea Diaconu. Au mai fost afișe și 2,5 milioane de semne de carte a câte 4 bani fiecare”.

AUR figurează, într-adevăr, cu plăți în campanie de 171.973 lei către Poșta Română. Contractul acoperă distribuția de tipărituri electorale, cum ar fi ilustrata făcută de Pușcașu cu fostul europarlamentar Mircea Diaconu, care își îndeamnă alegătorii să voteze AUR.

Cultivat mediatic în studiourile A3 și RTV, Diaconu își asumă constant rolul de sfetnic al noilor patrioți din Parlament.

Dar piesa de rezistență a afacerii lui Pușcașu cu propriul partid rămâne cartea <România are proiect de țară>, trasă în 500 de mii de exemplare. Scrisă chiar de George Simion, co-președintele AUR, care susține că e scriitor de profesie, broșura respectivă a fost licitată intern pe banii membrilor simpli de partid. Și promovată puternic în bulă chiar de autor.

Aparițiile lui Simion în filmulețele de campanie includ apeluri în registru de teleshopping către militanți, cu muzică dramatică și prezentare de produs:

“(..) Datorită donațiilor voastre, am în spate un teanc de cărți. Primele 150 de mii de exemplare cu proiectul nostru de țară, varianta tipărită. (…) Vă rugăm să ne sprijiniți, fiecare dacă poate să mai doneze pentru 300 de exemplare, 500, 1000. Și să le dea fiecare într-un sat, într-un oraș. Vi le trimitem pe măsură ce apar solicitări. Donați și împărțiți proiectul nostru de țară! (…)”.

Economic vorbind, Pușcașu a ieșit cel mai câștigat din “proiectul de țară” al AUR. Dar campania electorală a fost săracă în ansamblu, spune deputatul, iar fruntașii partidului au produs resurse pe cont propriu:

Noi am făcut cereri către toată lumea ca să ne împrumute cu bani, partidul fiind garant. Așa s-a lucrat la noi, fiindcă n-am beneficiat de fonduri. Am stat pe bani aduși de candidați, cum a reușit fiecare să-i doneze în contul partidului, ca să achite materiale de campanie (…)”.

În afară de Lucian Pușcașu, Suceava a mai dat țării doi parlamentari AUR, județul fiind fruntaș cu prezența și la referendumul Coaliției Pentru Familie (30%). La vaccinare pentru Covid, în schimb, este codaș (10%).

Partidul a înregistrat aici cel mai mare scor în alegerile din decembrie (14,71%). Suma investită de AUR Suceava în promovarea paginii sale de Facebook se ridică la 97.000 de lei.

Deputatul Pușcașu este totodată președintele organizației municipale Suceava, dar și subiectul unei condamnări penale de un an și jumătate de închisoare cu suspendare.

Trimis în judecată în 2009 pentru fraude cu fonduri europene comise în 2004, Pușcașu și-a luat definitiv pedeapsa în 2013. În anii aceia, era directorul tipografiei sucevene Agressione.Ce s-a întâmplat? Ne povestește el:

“În 2004, am făcut un proiect european finanțat pe fonduri PHARE în parteneriat cu liceul de artă din Suceava, ca să școlesc absolvenți și șomeri pentru grafică de calculator, o meserie de care aveam nevoie în tipografie. După un timp, a venit OLAF să-mi verifice implementarea proiectului, pentru că eu am avut naivitatea să anunț un grad de promovabilitate mai mare decât am reușit la cursuri. Am avut 40 de locuri, s-au înscris 50, au terminat 23. Promovabilitatea obligatorie era de 80 la sută”.

Așa că Pușcașu a umflat din burtă numărul de promovați, ca să nu-i ceară Comisia Europeană banii înapoi fiindcă nu și-a respectat angajamentele din proiect. El zice însă că a fost o neînțelegere:

“Eu tipărisem înainte mai multe diplome, dar au rămas la mine în arhivă, nu le-am înmânat. Astea au constituit proba în dosar, deși nu mi-au cerut banii înapoi. Parte din cursanți au fost siliți de procuror să declare că n-au auzit în viața lor de asemenea cursuri, dar eu am prezentat listele de prezență. Nici nu i-am băgat în seamă până când m-am trezit cu executare. Atunci m-am speriat, am angajat avocat și am administrat probe. Am renunțat apoi să-i chem în instanță pentru mărturii mincinoase, fiind bucuros că scap de executare. Nu mi-a mai păsat de cazierul curat. Un an și jumătate cu suspendare am luat, dar perioada de încercare de trei ani trecuse deja. Ce pot să vă spun e că am primit sentința în ziua de Bunavestire. Asta a fost vestea mea bună atunci. Am plătit, dar în clipa de față statul român m-a reabilitat. Mă uit în ochii oricui. Iar în 2009 n-am mai rezistat și am intrat în politică”.

DOINA ȘI LEGIUNEA MEDIA

Doina Grosu (27 de ani) s-a născut în Soroca, Republica Moldova, și a venit prima dată în România la sfârșitul liceului (2010), ca să urmeze facultatea la Iași și să-și recapete cetățenia. Soldat voluntar al cauzei unioniste, studenta de atunci s-a remarcat în Acțiunea 2012, organizația lui George Simion, coordonată local de ea, în Iași.

Azi, Doina Grosu patronează firma DGI Multimedia Design care a primit 180.000 lei de la AUR în campania pentru legislativ. Oficial, sunt banii pompați de partid în promovarea online din toamna trecută. Numai că SRL-ul din Iași înghite mai mult de atât, iar cifrele provin acum din surse publice: subvenția de partid și sumele forfetare ale parlamentarilor AUR.

Agenția de marketing digital a fost înființată din mers în noiembrie 2019 și deservește centralizat partidul.

“Contractul cu AUR are o pondere mare și ocupă cea mai mare parte din activitate la momentul de față, datorită volumului mare de muncă. Până la asta, au fost activități similare, dar de o amploare mult mai mică”, explică pentru RISE managerul Doina Grosu.

AUR și-a construit propriul său grup media în jurul firmei dependente financiar de partid. O fabrică de conținut care duduie online prin șapte site-uri și pagini de Facebook. Europa Liberă a relatat despre tehnicile de țintire a publicului cu reclame pe rețele sociale, iar Pressone a descoperit că parte dintre entități sunt înregistrate la sediul AUR și plătesc susținut ca să-și sporească artificial audiența pe net.

Doina Grosu Foto: Facebook

Plasată la butoanele laboratorului de propagandă, Doina Grosu administrează grupuri de Facebook, produce postări virale în bula extremistă, realizează emisiuni cu activiști AUR, promovează demnitarii, publică știri și clipuri cu semiotica partidului.

Tot ea ne oferă și o perspectivă financiară asupra întreprinderii:

“Da, scriem pe aceste site-uri despre parlamentarii AUR, conform contractelor declarate la Parlamentul României. În acest sens, valoarea totală este de aproximativ 10.000 de euro lunar, din care aproximativ 1000 de euro reprezintă total cheltuieli distribuție pe rețelele de socializare. Compania deține mai multe portaluri online cu activitate de media, dar aceasta nu e legată de promovarea politică. Partidele poltice și parlamentarii au dreptul legal de a apărea în presă și de a se promova în general. Presa din România se susține din astfel de activități. Sumele alocate de celelalte partide politice în această direcție sunt de-o sută de ori mai mari. Aceste portaluri sunt asumate public, se desfășoară emisiuni, imaginea mea se află pe aceste produse, iar firma își asumă public proprietatea spre deosebire de alte instituții media”.

Altfel spus, sumele forfetare parlamentare pentru informare publică sunt canalizate disciplinat către firma unui activist AUR care prestează servicii de marketing politic deghizate în jurnalism.

Doina Grosu, la un marș unionist în studenție Foto: Infoprut

Loialitatea Doinei Grosu pentru partid s-a verificat în timp și munca ei presupune inclusiv sarcini administrative în organizație (precum coordonarea filialei Teleorman în campania electorală). Basarabeanca s-a statornicit în AUR pe mâna co-președintelui George Simion, de care o leagă ultimul deceniu. Au bifat împreună evenimentele majore ale Acțiunii 2012 în Moldova și România: poduri de flori peste Prut, marșuri unioniste și proteste care au adunat uneori zeci de mii de oameni.

Tactica lui Simion de a construi notorietate prin gherilă de stradă – așa cum s-a întâmplat în pandemie – l-a dus repede atunci în coliziune cu autoritățile moldovenești. Securitatea republicii depinde de coexistența pașnică a diferitelor sale etnii, arată experiența ultimului război civil (1992). Au deja pe teritoriu o regiune separatistă (Transnistria) ocupată de trupele rusești. Plus una autonomă (Găgăuzia) care amenință dintotdeauna cu independența dacă Chișinăul se unește cu Bucureștiul. Zi de zi, timp de 30 de ani, populațiile rusofone de aici au fost speriate cu o temă recurentă a Kremlinului: “Românii fasciști vor să ne ia țara!”

Simion și-a ocupat zgomotos locul în acest tablou de înaltă tensiune, dar moldovenii l-au expulzat cu mascații și i-au pus interdicții. Simion a contestat, s-a judecat și s-a victimizat – suficient cât să devină cunoscut și să magnetizeze curente radicale pe ambele maluri ale Prutului. Intervalul 2013-2017 a fost prolific în acest sens. Iar în 2019, după celebrul incident provocat la Valea Uzului, Harghita, Simion a intrat în politică, aliat fiind cu aripa executivă a Coaliției Pentru Familie, reprezentată în AUR de co-președintele Claudiu Târziu.

Marius Benchea, fostul soț al Doinei Grosu  Foto: Ziarul de Iași

La rândul ei, Doina Grosu și-a închinat studenția cauzei unioniste. Organizația lui Simion, pe care ea a condus-o la Iași, i-a devenit a doua casă. A fost căsătorită un timp cu purtătorul de cuvânt al filialei (Marius Benchea), fost președinte PSD în orașul Gheorgheni și acuzat în presa ieșeană că ar fi deturnat prin ONG-ul său donații pentru copiii bolnavi de cancer.

Am întrebat-o pe Doina ce o mână în luptă. Când și de ce s-a radicalizat:

“Visul meu de copil a fost să vin în România. De la 8 ani. Și am muncit foarte mult pentru a-l vedea realizat. În familia mea se vorbește doar română, părinții mei fiind oameni simpli, cu carte și mult bun simț, iar eu la școală am refuzat să învăț limba rusă, pentru că am considerat la acea vârstă că îmi jignesc străbunii care și-au dat viața pentru țara mea, România, dacă vorbesc limba celor care au făcut atâta rău poporului meu. La 12 ani mă certam cu colegii mei că noi vorbim limba română și nu există limba moldovenească. Acest spirit unionist mi-a fost întreținut și de fratele meu care era cu șapte ani mai mare. Din păcate, el nu mai este printre noi. Țara, reîntregirea și respectarea simbolurilor naționale sunt mai presus de orice pentru mine”.

George Simion. Foto: Inquam Photos / Ilona Andrei

George Simion. Foto: Inquam Photos / Ilona Andrei

Detalii pe Riseproject.ro.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *