Fenomenul internaţional „marea demisie” şi războiul din Ucraina au influenţat şi piaţa muncii din România. Consultantul în afaceri Doru Şupeală susţine că cel mai mare impact s-a constatat în piaţa IT, unde între 10 şi 20% dintre angajaţi au plecat sau sunt pregătiţi să părăsească ţara.
Consultantul în afaceri Doru Şupeală vorbeşte pentru „Adevărul” despre fenomenul „marea demisie”, apărut pe fondul pandemiei, şi despre efectul războiului asupra pieţei muncii din România. În 2021, pe piaţa muncii globală s-a manifestat un val de demisii fără precedent. „Cel mai bine s-a văzut în SUA, unde s-a înregistrat, anul trecut, cel mai mare număr de demisii din ultimii 20-30 de ani. În unele luni, numărul de demisii s-a dublat faţă de anii anteriori. Au fost luni în care s-au înregistrat opt milioane de demisionari, din circa 150 de milioane de angajaţi cât are ţara. E un volum foarte mare”, susţine specialistul. Şupeală a explicat că acest fenomen a avut două „motoare” principale. „Pe de o parte, pe fondul pandemiei, oamenii şi-au dat seama că ar putea muri şi dacă asta a fost viaţa lor, nu a fost foarte interesantă, astfel că şi-au reconsiderat priorităţile. Au înţeles că e mai important să acorde mai mult timp vieţii de familie, prietenilor, lucrurilor care-i pasionează, decât să stea 10-12 ore la serviciu”, a detaliat specialistul.
Pe de altă parte, oamenii au înţeles că munca la distanţă, la care s-a ajuns din cauza pandemiei, are şi avantaje: „În primul rând, flexibilitatea de loc, putem lucra de acasă sau de oriunde altundeva şi în al doilea rând, flexibilitatea programului de muncă. Oamenii şi-au putut organiza ziua de muncă aşa cum au vrut ei”.
Marea demisie, în două valuri
Consultantul în afaceri susţine că în primul val oamenii au demisionat din cele mai dificile meserii, care nu sunt deloc sau foarte puţin flexibile: şoferi camioane, muncitori în magazine, construcţii, oameni care prestează servicii de curăţenie. „Deoarece piaţa muncii este dezechilibrată şi cererea de muncă este mai mare decât oferta, oamenii au putut să-şi găsească slujbe mai flexibile. În plus, oamenii au avut posibilitatea să aibă mai multe joburi temporare: de exemplu, poţi fi şofer la o firmă de livrări la domiciliu, în weekend poţi lucra ca fotograf şi seara, poţi fi barman într-un restaurant. Existenţa alternativelor permite angajaţilor să nu fie dependenţi de un singur contract de muncă”, explică Şupeală.
Al doilea val de demisii a venit din industriile creative, unde oamenii, profitând de faptul că cererea este mai mare decât oferta, au început să pună condiţii astfel încât slujba să le permită mai mult timp pentru ei. „Mulţi au cerut un timp redus, 4-6 ore, de muncă pe zi. Alţii au dorit perioade sabatice de 3-6 luni-un an. În general, s-au cerut programe de muncă flexibile şi personalizate”. Companiile suficient de maleabile şi-au putut păstra angajaţii, celelalte, nu.
35.000 de IT-işti români au devenit freelanceri
Şupeală susţine că nu a existat o presiune materială foarte mare pe cei care au demisionat. „Suntem după o perioadă de 80 de ani în care nu au existat războaie mari, astfel că oamenii au reuşit, în multe ţări, să acumuleze o anumită bunăstare, anumite economii care-i fac să nu fie atât de dependenţi de slujbă şi, în plus, există şansa free-lancing-ului”, explică Şupeală.
Pe fondul pandemiei, organizaţiile mari din Vest au înţeles că pot recruta de oriunde din lume şi au deschis foarte repede piaţa muncii către zone de talente care nu erau accesibile până atunci. „România este una dintre aceste zone. Sunt foarte mulţi oameni. Eu am avut nişte statistici de la o platformă de colaborare a inginerilor software, coform cărora au fost 35.000 de români din IT care au trecut în freelancing în primul an de pandemie. Conform stasticticilor, există circa 220-230.000 de ingineri software în România. Vorbim de aproape un sfert din totalul angajaţilor”, detaliază specialistul.
Articolul complet pe adevarul.ro.
