Părinții, copiii și chiar profesorii își exprimă, de ani buni încoace, nemulțumirile legate de sistemul românesc de învățământ. De tot de înseamnă școala, la noi, în România. Condiții precare în multe școli, o programă prea stufoasă, numeroase lipsuri, profesori insuficient pregătiți, profesori agresați și agresivi, profesori prea exigenți, elevi neascultărori, elevi dezinteresați, elevi violenți, materie multă, teme exagerat de multe, ghiozdane grele ca la competițiile pentru halterofili, metode învechite de predare, lipsa de comunicare cu părinții, prea multe schimbări la legea învățământului… probleme, probleme, probleme.
Cert este că, atunci când părinții sunt puși să vorbească despre școală, despre ce se întâmplă în acest moment în sistemul de învățământ, cei mai mulți dintre ei au numai nemulțumiri. În mod deosebit, cei ai căror copii merg la școlile de stat. Subliniez: ”cei mai mulți”, deci, nu toți. Sunt și părinți mulțumiți. Ce-i drept, în jurul meu sunt puțini la număr aceștia. Dar e bine să nu generalizăm.
De când am inițiat campania #OdeDeSiguranțăÎnȘcoli, scrie blogulmamei.ro, am intrat în contact cu mai mulți părinți și profesori. Așa am descoperit un grup pe Facebook unde s-au adunat părinți și dascăli dornici de o schimbare în sistemul românesc de educație.
Toți dornici ca lucrurile să înceapă să se miște în direcția bună. Pentru că, în fond, un sistem educațional bine pus la punct contribuie semnificativ la viitorul unui popor. Te înveți din școală că mami și tati îl pot mitui pe profesor să te treacă clasa, chiar dacă tu ești ”bâtă”, atunci, ca adult, și tu vei căuta să mituiești și să-i corupi pe alții să-ți facă pe plac. Învățați de mici cu mita, corupția, bullyingul, minciuna, copiii din școlile de azi vor transforma societatea lor de adulți într-una care va funcționa după deprinderile dobândite de ei din școală, din copilărie.
Tocmai, de aceea, zic eu, contează enorm cum trec copiii prin școală. În formarea lor, o importanță deosebită o au atât dascălii de la catedră, cât și noi părinții, dar și decidenții care dau legi ce vizează sistemul educațional.
Dar, despre acest triunghi educațional, poate, am să scriu cu altă ocazie. Acum mă întind cu vorba (ca de obicei), iar subiectul articolului nu e ce cred eu despre școala românească de astăzi. Ci, în acest articol vreau să vă prezint o învățătoare pe care am cunoscut-o grație grupului de pe Facebook despre care scriam mai devreme.
Nu trece o lună și văd un clip similar pe gurpul părinților care cer schimbarea în Educație. Doar că totul se petrecea în România. Da, da, în România! Un cadru didactic de la noi a implementat această formă de salut și la noi. Așa am descoperit-o pe Consuela Colțan, un dascăl de excepție, un dascăl în adevăratul sens al cuvântului, un om care a dat o față prietenoasă sistemului de învățământ românesc, un sistem rigid și cu multe lipsuri. Sunt convinsă că mai sunt astfel de dascăli în România și fiecare dintre aceștia merită să fie scos în față, pentru că sunt exemple demne de urmat.
Pentru mine, dascăl este acel om de la catedră care pune pasiune în ceea ce face, care pune copilul pe primul loc, care știe să îl facă pe elev să îndrăgească școala. Dascălul este opusul celui care vine la catedră, dictează, pune elevii să copieze texte din carte, culegeri ș.a. apoi, când îi ascultă, are pretenția să i se spună lecția cuvânt cu cuvânt cum a predat-o.
În cei 25 de ani de când lucrează în învățământul de stat, doamna învățătoare Consuela Colțan a păstorit șase generaţii de elevi. Acum, domnia sa predă la clasa I, la Școala Gimnazială Nr 280, din București și are 35! de elevi ”frumoşi, isteţi şi curioşi”, cum îi descrie doamna învășătoare. Fără alte cuvinte de prisos din partea mea, vă invit să citiți interviul pe care l-am realizat cu doamna învățătoare al cărei exemplu tare mi-aș dori să fie urmat de cât mai mulți:
Cum vedeți dumneavoastră rolul de profesor?
În zilele noastre, activitatea de predare-învăţare ar trebui să îmbrace forma unei „aventuri a cunoaşterii”, în care copilul să fie provocat să participe activ, să descopere fapte, să observe fenomene, să experimenteze procese. Iar rolul profesorului să fie mai mult de stimulare, dirijare şi de motivare, printr-o participare entuziastă. De asemenea, pentru a fi un cadru didactic eficient şi responsabil, este impetuos necesar să cunoşti particulărităţile generaţiei actuale de copii şi să îţi adaptezi stilul de predare în funcţie de acestea.
Elevii din zilele noastre nu mai pot fi înţepeniţi în bănci, cu stiloul în mână, ascultând conţinutul pur teoretic al lecţiei. Ei au nevoie de suport vizual, de stimuli coloraţi, puternici. Au nevoie de mobilitate şi diversitate. Învaţă negociind, exprimând opinii personale; prin joc de rol, prin punerea în pielea personajelor. Au nevoie mai puţin de informaţie, cât de strategii de lucru şi gândire. Atunci când vom întelege toţi particularităţile noii generaţii de elevi, abia atunci şcoala romanească se va reforma cu adevărat!
Mai multe informații, pe blogulmamei.ro
