Ultima scânteie – invalidarea candidaturii lui Vlad Teohari la alegerile parlamentare sub pretextul problemelor de integritate – pare că a dat cu totul foc butoiului cu pulbere.
Dan Barna duce un război pe două fronturi
Candidatura lui Vlad Teohari la alegerile parlamentare, susţinută de USR PLUS Diaspora, a fost a fost invalidată după ce Comisia de arbitraj a partidului a dat un aviz negativ pentru integritate. Teohari ar fi semnat anul trecut o epistolă inițiată de Mihai Goțiu în care peste 100 de membri USR reclamau execuțiile din partid. Practic, Teohari a fost o voce disidentă, iar asta îl face o amenințare pentru Dan Barna. Gestul lui Teohari venea după excluderea Olimpiei Ardelean ca urmare unei postări de pe contul ei personal de Facebook, în care reclama nereguli din cadrul organizaţiei judeţene Ilfov.
În realitate asistăm la o răfuială între două aripi din USR. Să le spunem aripa Barna și aripa disidenților. USR este departe de a fi un partid închegat. Există de pildă diviziuni mari în ceea ce privește orientarea ideologică a partidului – nu știm dacă USR e sigur partid de stânga sau de dreapta. Lucrul acesta nu ar trebui să reprezinte în mod normal o problemă pentru că la urma urmelor tendința de nivelare în interiorul partidului era caracteristică doar acelor partide totalitare. Problema apare în momentul în care nu se poate crea consensul, în momentul în care una dintre aripi vrea să acapareze tot partidul și să-i impună orientarea. Asta încearcă Dan Barna în prezent. Liderul USR duce un dublu război – unul în interiorul partidului și altul în exteriorul partidului.
Conflictul din interior se dă așa cum am spus între aripa disidenților care reclamă execuțiile din partid și care se opun tendințelor de nivelare și aripa lui Dan Barna care încearcă să-și impună agenda cu orice preț. Barna ar prefera ca vocile disidente să fie amuțite și restul useriștilor să se încoloneze în spatele său. Doar că din acest punct de vedere există prea multă diversitate în interiorul USR și prea puțină docilitate. Barna nu e Dragnea, iar USR nu e PSD. Tentativa lui Dan Barna de a-și impune cu orice preț agenda trezește resentimente și conflicte cu alți membri, iar găsirea celui mai mic numitor comun în interiorul partidului reprezintă acum marea problemă a USR.
Pe de altă parte, există și un conflict exterior. Barna vrea să țină PMP-ul departe de o alianță cu PNL pentru a preveni o coaliție de guvernare după alegerile parlamentare de la iarnă. Lucrul acesta devine tot mai clar. Mai întâi USR-PLUS a impus condiția excluderii PMP dintr-o alianță la nivelul Capitalei pentru susținerea lui Nicușor Dan. USR și-a asumat practic riscul ca Dan Barna să piardă alegerile, doar pentru a ține departe PMP-ul. A urmat mai apoi Mihail Neamțu, susținut de PMP pentru funcția de viceprimar al Capitalei. În mod normal era treaba PMP să aleagă un candidat, pe care de altfel și-l asumă politic integral.
În realitate, acestea reprezintă doar pretexte, Dan Barna încercând să țină departe PMP-ul de o alianță cu PNL la parlamentare. Motivul este unul simplu: Barna vrea să ajungă la guvernare împreună cu PNL, dar nu vrea să împartă beneficiile guvernării și cu PMP. Fiind singurul partener de guvernare al PNL, USR-ul lui Barna va avea ceea ce se numește leverage, adică o pârghie, un avantaj în negocierea viitoarelor portofolii de guvernare. Barna trebuie să își răsplătească coaliția câștigătoare care îl susține în fruntea USR, împărțind portofolii, iar includerea PMP ar însemna mai puține portofolii pentru USR și un avantaj mai mic în negocieri. Poziția lui Barna în interiorul USR ar slăbi substanțial în scenariul în care PNL formează o coaliție cu PMP și USR-PLUS. Mai mult, dacă PNL formează o coaliție doar cu USR-PLUS, Barna se poate folosi la maximum de ceea ce se numește potențialul de șantaj. Poate amenința că se retrage din coaliție dacă nu primește ceea ce vrea, lăsând PNL-ul fără majoritatea parlamentară care să susțină viitorul guvern.
Prin urmare Dan Barna duce în prezent un joc pe două niveluri, încercând să se mențină la conducerea USR și să țină departe PMP-ul de o alianță cu PNL.
