Analistul politic Dan Dungaciu afirmă, într-un editorial pentru Adevărul , că limba română trebuie introdusă în Constituția R. Moldova, subliniind și soluția inedită propusă de Tudor Panțîru, unul dintre cei importanți juriști ai spațiului românesc.
„Pe 7 decembrie 2022, publicam în această pagină un articol intitulat „Votați limba română în Parlamentul de la Chișinău”. Ideea era că demersul pentru introducerea „limbii române în Constituția R. Moldova trebuie demarat urgent, după 9 ani de tergiversări ridicole și descalificante (materialul aici). Printre reacțiile primite la material, cea mai importantă, de departe, a fost a domnului Tudor Panțîru, care vine cu o soluție inedită și imediată la chestiunea discutată de noi.
Cine este domnul Tudor Panțîru?
În esență, unul dintre cei mai importanți juriști ai spațiului românesc. Doar câteva repere dintr-o carieră internă și internațională prodigioasă.
Născut la 26.10.1951, satul Baraboi, raion Dondușeni (actualmente R. Moldova), și-a făcut studiile și a profesat în R. Moldova. A fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova (1990-1994); Președinte al Comisiei juridice în Parlamentul Republicii Moldova (1990-1992); Ambasador, Reprezentant permanent al Republicii Moldova pe lângă ONU (1992-1996); Consultant juridic și coordonator de program în cadrul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare pe segmentul consolidării sistemului legislativ şi judiciar (1996-1998).
Judecător internațional, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (1995-2001); Consultant juridic, Departamentul Monitorizare al Consiliului Europei, Strasbourg (2001-aprile 2002); Judecător internațional, Secția Penală a Curții Supreme din Kosovo (aprilie 2002-ianuarie 2004); Judecător internațional, Misiunea ONU în Kosovo, Președinte al Tribunalului Comercial ONU (ianuarie 2004 – decembrie 2008); Judecător internațional, Curtea Constituțională din Bosnia – Herțegovina (2002 – în prezent); Deputat în Parlamentul României (decembrie 2008 – decembrie 2012).
Din 2013, devine Judecător la Curtea Constituţională din 22 februarie 2013, unde își leagă numele de istorica Decizie din 5 decembrie 2013, care stipulează că limba vorbită pe teritoriul R. Moldova este limba română.
Și încă o precizare legată de activitatea domniei sale, mai puțin cunoscută publicului: în vremea URSS-ului, dl Panțîru era judecător la Judecătoria raionului Frunze din Chișinău (1980-1990), fiind, în ultimii trei ani, și Președinte al acesteia. Raionul Frunze s-a numit așa din 1964, astăzi este Raionul Buiucani. Amplasat în bună parte în zona centrală a Chişinăului, aici se aflau și se află cele mai importante instituţii statale și – astăzi – majoritatea sediilor misiunilor diplomatice acreditate în Republica Moldova.
De ce este important asta? Pentru că, mai ales în ultimii ani ai regimului sovietic, mișcarea națională din Basarabia începea să se închege, începuseră protestele de stradă, lumea se revolta. Și majoritatea protestelor, care se încheiau cu arestări, procese etc. – se petreceau în raionul Frunze, iar arestații ajungeau la… judecătorul Teodor Panțîru, cunoscut – și recunoscut! – pentru maniera în care îi proteja, chiar îi ajuta să scape, pe membrii mișcării de rezistență națională românească, arestați de autoritățile sovietice sau aduși la judecată. (Dețin această informație de la numeroși activiști ai mișcării de eliberare națională din Basarabia care au beneficiat explicit, și nu odată, de sprijinul judecătorului – care, însă, niciodată nu a făcut caz de această parte a biografiei sale!).
Revenind la reacția dlui Tudor Panțîru, e de subliniat că ea se bazează pe o perspectivă complet schimbată asupra modului în care se poate modifica Constituția R. Moldova, în sensul introducerii „limbii române” în textul fundamental. Din momentul în care sintagma „limbă moldovenească cu grafie latină” a devenit nulă din momentul publicării Hotărârii Curții Constituționale a RM din 5 decembrie 2013, singura problemă este redactarea articolului în conformitate cu Hotărârea Curții Constituționale. Pentru care, spune domnul Panțîru, nu este nevoie de un vot în Parlamentul R. Moldova, pentru că, ne reamintește acesta, s-a petrecut în 2016 un eveniment esențial din perspectiva discuției noastre. Este vorba despre modificarea din 2016 a Constituției RM, atunci când s-a trecut de la alegerea președintelui de către Parlament la alegerea președintelui prin vot direct – ca urmare a Hotărârii Curții Constituționale nr. 7 din 04 martie 2016. Noul articol modificat arată așa:
Articolul 78. Alegerea Preşedintelui (1). Preşedintele Republicii Moldova este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. [Art. 78 alin. (1) revigorat în temeiul Hotărârii Curții Constituționale nr. 7 din 04 martie 2016]
Deci, mai pe șleau, Curtea a modificat în 2016 Constituția (Art. 78), iar redactarea a fost operată prompt în textul Constituției, fără ca să mai fie necesar un vot al vreunei majorități constituționale de 67 de parlamentari! De ce ar trebuie făcut altfel în cazul „limbii române”?
E greu de crezut că deputații din Parlamentul de azi de la Chișinău – sau echipele de juriști din jurul acestora – nu știu de episodul din 2016 și de modul în care s-a procedat. Dacă au uitat sau nu au știut, dl Panțîru le reamintește astăzi, aici – ex cathedra.
Iar de acum înainte, nu mai există nicio scuză pentru menținerea „limbii române” în afara Constituției R. Moldova. Redactarea Articolului 13 trebuie operată urgent, căci nu mai pot exista tergiversări”, spune Dungaciu.
Citește articolul integral AICI.
