PSnews.ro vă prezintă motivarea judecătorilor ICCJ privind decizia luată în cazul acuzațiilor de incompatibilitate existente la adresa actualului Președinte al României, Klaus Iohannis.
La 3 luni de la pronuntarea deciziei in procesul pe care Agentia Nationala de Integritate i l-a intentat lui Klaus Iohannis, judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie au motivat hotararea asteptata cu sufletul la gura de proaspatul presedinte al Romaniei, a carui soarta politica, dupa cum ne amintim, depindea in buna masura de acest verdict. Un verdict care, daca ii era nefavorabil, ar fi putut conduce, in opinia anumitor specialisti, la pierderea mandatului de presedinte de catre Iohannis.
Toate speculatiile au incetat la 21 ianuarie 2015, atunci cand Sectia de contencios a instantei supreme a respins recursul declarat de ANI impotriva sentintei din 2013 a Curtii de Apel Alba Iulia. Asta dupa ce Klaus Iohannis a fost acuzat de incompatibilitate pe motiv ca a detinut simultan functia de primar al Sibiului si calitatea de reprezentant al municipalitatii in AGA societatilor Piete SA si Apa Canal SA, situatie care, in viziunea inspectorilor ANI condusi pana nu demult de Horia Georgescu, ar fi contravenit Legii nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice.
In decizia de mentinere a solutiei primei instante de anulare a raportului de evaluare intocmit de ANI, judecatorii ICCJ au stabilit ca acuzatiile de incompatibilitate retinute in sarcina lui Klaus Iohannis sunt nefondate, explicand ca fostul primar al Sibiului „a actionat pentru un interes social, si nu unul personal”. Mai mult, instanta suprema a criticat in termeni aspri Agentia Nationala de Integritate, intrucat inspectorii si-au intemeiat una dintre acuzatii pe simple prezumtii, lipsite de suport probator, si pe „norme legale abordate gresit”.
Concluzia magistratilor ICCJ a fost aceea ca „Dincolo de particularitatile oricarei situatii de fapt ‘nu se poate afirma de plano’ ca functia de primar este incompatibila cu functia de reprezentant legal al unitatii administrativ-teritoriale in adunarile generale ale societatilor comerciale de interes local sau de repezentant al statului in adunarea generala a unei societati comerciale de interes national, calificarea de facto urmand a se stabili in raport de circumstantele fiecarei cauze, aspect retinut si de Curtea Constitutionala in deciziile pronuntate”.
