Aflat vineri, 4 august, într-o vizită în regiunea siberiană Buriatia, preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, a fost rugat de un veteran să candideze pentru realegere în alegerile prezidenţiale programate pentru martie 2018.
„Avem o rugăminte pentru dumneavoastră. Când vor fi următoarele alegeri prezidențiale, toți vă rugăm să candidați din nou pentru acest post. Vom fi foarte fericiți”, a spus veteranul, informează Agerpres.
Putin i-a spus veteranului: „Bine, mă voi gândi la asta. Vă mulțumesc”, potrivit sursei citate.
Sub privirile comunităţii internaţionale, Rusia se sovietizează văzând cu ochii
Până în prezent, Vladimir Putin a avut două mandate prezidențiale consecutive de patru ani, între 2000 și 2008, după care a devenit prim-ministru până în 2012.
Ulterior, Putin a candidat pentru un nou mandat prezidenţial în 2012, atunci când i-a predat lui Dmitri Medvedev comanda partidului de guvernământ „Rusia Unită”. În cei 4 ani de premieriat, Putin condusese partidul creat la începutul anilor 2000 şi care a condus Rusia pe toată durata tandemului de guvernare Medvedev-Putin, dar şi mai înainte. Sursa puterii politice a lui Putin în 2008-2012 a fost nu doar funcţia de prim-ministru, ci cea de şef al partidului de guvernare, într-un model politic de guvernare cvasisovietic.
Cunoscând ataşamentul emoţional al lui Putin pentru perioada sovietică, şi, mai ales, schimbările instituţionale din anii 2000 de tipul numirii guvernatorilor de regiuni de către preşedinte în locul alegerii lor de către cetăţenii propriilor unităţi teritoriale statuate ca fiind părţi, în Constituţia Rusiei, dintr-o federaţie, modelul actual de guvernare pe care Kremlinul l-a regenerat în ultimii aproape 20 de ani, de când Putin a devenit premier în 1999 după ce condusese timp de un an Serviciul Federal de Securitate (FSB, echivalentul SRI din România), nu trebuie să surprindă. Totul face parte dintr-o strategie la nivel înalt de a restaura un regim politic foarte apropiat din punct de vedere instituţional celui sovietic, cu păstrarea a câteva partide de opoziţie tolerate de Kremlin. În timpul regimurilor comuniste din Europa de Est, în unele ţări au existat şi alte partide legale decât Partidul Comunist, în ţări precum Polonia şi Republica Democrată Germană. Acestea, însă, erau marginalizate şi nu aveau o problemă cu asta, deoarece membrii lor susţineau întru totul politica oficială. În 2017, există şi alte formaţiuni decât Partidul Comunist în Republica Populară Chineză şi în alte ţări cu regimuri nedemocratice.
Putin a încălcat Constituţia şi a sfidat Curtea Constituţională a Rusiei candidând în 2012. Îşi va repeta gestul şi în 2018?
În Rusia, extinderea mandatului prezidenţial de la 4 la 6 ani imediat după victoria lui Putin din 2012, a constituit pentru toţi observatorii situaţiei politice din această ţară, interni sau externi, un semnal că Putin, acum în vârstă de 64 de ani, se pregăteşte să candideze şi în 2018. Modificarea legislativă din 2012 a transformat o perioadă de exercitare a funcţiei prezidenţiale mai mică în una mai mare cu 2 ani în condiţiile existenţei punctului 3 al articolului 81 din Constituţia Federaţiei Ruse (capitolul 4, „Preşedintele Federaţiei Ruse”):
„Una şi aceeaşi persoană nu poate ocupa funcţia de preşedinte al Federaţiei Ruse mai mult de două mandate consecutiv”
În 2012, susţinătorii lui Vladimir Putin, dar şi Putin în persoană, au invocat cuvântul „consecutiv” din acest articol al Constituţiei pentru a pretinde că preşedintele din perioada 2000-2008, după două mandate, mai are dreptul la încă unul sau două având în vedere că în 2008-2012 Putin a fost prim-ministru, existând astfel un mandat prezidenţial ocupat de o altă persoană, şeful Administraţiei Prezidenţiale în 2003-2005 şi prim-vicepremierul din 2005-2008 Dmitri Medvedev.
Însă Curtea Constituţională a Rusiei a dat o hotărâre de interpretare a punctului 3 din art. 81 pe 5 noiembrie 1998, conform căreia:
„Cele două mandate consecutive, despre care este vorba în articolul 81 (punctul 3) a Constituţiei Federaţiei Ruse, constituie limita constituţională, a cărei depăşire Constituţia Federaţiei Ruse (…) nu o permite”.
Punctul 5 al articolului 125 din capitolul 7 al Constituţiei Rusiei face din Curtea Constituţională a Rusiei unica instituţie de stat care are dreptul, în Federaţia Rusă, să interpreteze textul Constituţiei.
Din confruntarea actelor normative de mai sus, obligatorii pentru respectare şi aplicare pentru toţi cetăţenii şi instituţiile Rusiei conform aceleiaşi Constituţii a Rusiei, rezultă în mod clar că din anul 2012 Vladimir Putin conduce Rusia în mod ilegal. El beneficiază de legitimitate – a cărei sursă este votul oferit de cetăţeni în alegeri – însă a încălcat flagrant Constituţia ţării pe care o conduce, prin urmare mandatul său actual este nul din punct de vedere legal. Înainte de 2014, reprezentanţii „Rusiei Unite”, partidul oficial, erau nevoiţi să mobilizeze aproape cu forţa cetăţenii la vot pentru a asigura prezenţa necesară validării alegerilor şi să măsluiască alegerile prin metoda „suveica” şi manipularea datelor digitale ale Comisiei Electorale Centrale de la Moscova, pentru a-i asigura lui Putin şi partidului său realegerea la nivel federal şi regional. În 2014, Putin a invadat şi anexat Crimeea, popularitatea lui atingând 80-85% chiar şi după datele caselor independente de sondare a opiniei publice.
Pâine şi circ: lipsit de legalitate, Putin vrea cu înfrigurare să-şi menţină legitimitatea
Acum, în 2017, încrederea cetăţenilor ruşi în Putin se menţine la cote ridicate, iar liderul rus vrea să profite de ea în martie 2018 pentru a-şi păstra funcţia. În invadarea Crimeei mai apare, astfel, un motiv foarte puternic: dobândirea şi păstrarea până în 2018, cel puţin, a legitimităţii (încrederii) de care Putin are nevoie pentru a se păstra la putere până în 2024, depăşindu-l pe Iosif Vissarionovici Djugaşvili (Stalin) în durata exercitării controlului asupra postului suprem de conducere de la Moscova. Fără legalitate, adică aflat în ilegalitate şi în anticonstituţionalitate, Putin nu are altă soluţie decât să lucreze din greu la legitimitate, pentru ca poporul rus să nu se revolte. Nu doar împotriva sa, ci împotriva întregului sistem construit de Putin şi acoliţii săi din fostele structuri de securitate ale statului totalitar sovietic începând cu anul 1999.
În 2024, Rusia va avea un alt preşedinte. Judecând după accentuarea militarizării societăţii ruse, acesta ar putea fi actualul ministru al apărării, fost şef timp de mulţi ani al Ministerului Situaţiilor de Urgenţă, Serghei Şoigu (etnic tuvin de confesiune budistă tibetană). Dacă în 2022 sau 2023 Şoigu va primi fulgerător o funcţie mai înaltă în configuraţia actuală a puterii centrale de la Moscova (de exemplu cea de şef al Administraţiei Prezidenţiale), vom şti că el îi va urma în funcţie lui Putin, după metoda testată deja în 2008, cel în care preşedintele în funcţie îşi pregăteşte şi îşi numeşte un „succesor”, pe care apoi cetăţenii ruşi îl aleg în funcţie.
Până în 2024, Putin va conduce Rusia, în cazul în care nu pregăteşte vreo surpriză în 2018. Puţin probabil, având în vedere „cererea cordială” pe care i-a făcut-o veteranul şi, mai ales, răspunsul lui Vladimir Vladimirovici.
