Sociologul și geopoliticianul prof.univ.dr. Dan Dungaciu consideră că în realitate, confruntarea legată de coronavirus și consecințele acestuia nici nu a început cu adevărat. „Dincolo de tentativele Chinei de preluare a inițiativei sau de contra-reacțiile Americii – plus insinuările neconvingătoare și deseori grosolane ale Rusiei -, noi, cel puțin, nu suntem încă nici pe departe „în plin război informațional”, spune Dungaciu.
„Dar el stă să vină și norii negrii ai confruntării se adună amenințători. Faza cea mai complicată a bătăliei de acest tip o vom atinge când criza la care asistăm va ajunge la palierul economic, atunci când șocurile vor fi semnificative, tensiunile vor crește, nemulțumirile vor fi greu de gestionat. Atunci, pescarii în ape tulburi, de mai aproape sau de mai departe de hotarele UE sau NATO – unii chiar din interior? – își vor arunca momelile false și vor lansa undițele cu ace ascuțite. Amestecul dintre criza economică și politic a fost de fiecare dată exploziv. Un veritabil Cocktail Molotov…
Ceea ce vedem astăzi, comparativ cu ce va urma, e un preludiu nesemnificativ.
România trebuie să fie pregătită”, scrie Dan Dungaciu.
În același articol, sociologul susține că această criză la care asistăm se împarte pe 5 paliere: medical, psihosocial, economic, politic și global – bătălia dintre două sisteme, reprezentate de China şi Occident (în particular America). Dungaciu precizează că o populație stresată de statul acasă, „amețită de cifrele dezastrului care o invadează cotidian, bulversată de sunetele de cucuvea care se revarsă sadic de pe ecranele televizoarelor – va ajunge să constate, o parte din ea, că ieri nu putea merge la serviciu pentru că nu avea voie, iar astăzi, pentru că serviciul ei… nu mai există”. „În acel moment, cel al crizei economice lucrurile se vor complica inevitabil”, adaugă acesta.
„Primul este palierul medical, cel cu care ne confruntăm acum. Al doilea, concomitent, este palierul psihosocial (efectele izolării şi ale carantinei). Al treilea este palierul economic, respectiv criza sau recesiunea economică care stă să vină. Al patrulea este cel politic, respectiv maniera în care aceste crize vor afecta profilul politic al societăților noastre, fie că vorbim despre state naţionale, entităţi precum UE sau chiar la nivelul global. Ultimul, şi cel mai important pe termen lung, este palierul global, respectiv bătălia dintre două sisteme, reprezentate de China şi Occident (în particular America).
O populație stresată de statul acasă, amețită de cifrele dezastrului care o invadează cotidian, bulversată de sunetele de cucuvea care se revarsă sadic de pe ecranele televizoarelor – va ajunge să constate, o parte din ea, că ieri nu putea merge la serviciu pentru că nu avea voie, iar astăzi, pentru că serviciul ei… nu mai există.
În acel moment, cel al crizei economice lucrurile se vor complica inevitabil. Căci un amestec de șomaj, inflație, datorii, rate și ratele ratelor, cu spectrul de a mai rămâne acasă – vai! – încă o perioadă nedeterminată, va duce, fatal, la reacții și nemulțumiri. Trecerea la palierul politic al crizei va urma firesc, la fel – mai greu de sesizat – trecerea la palierul strategic.
Cine vor fi „culpabilii”? Guvernele, Europa, democrația… Iată candidații ideali pentru o descărcare teribilă care cu greu va fi evitată. În acest context tumultuos, pescuitorii în ape tulburi își vor pune la dispoziție serviciile.
Vor avea un teren propice, din păcate, unde să sădească dezamăgirea și neîncrederea – asta este strategia predilectă a războiului informațional – incomparabil mai favorabil decât cel de după criza financiară din 2007-2008 sau criza migrației din 2015. Vor sugera inamici și își vor „argumenta” alegerile cu teorii simple, directe și, mai ales, „indubitabile”. Nu vor fi procese sau deliberări, ci se va trece automat la „execuții”.
Ținta finală va fi „sistemul occidental” – acolo va juca, în principal, China – reprezentat în primul rând de America (da, de America lui Donald Trump!) și de Uniunea Europeană. Iar guvernele naționale pro-europene, câte vor mai fi fiind, vor deveni și ele țintă, prin asta șubrezindu-se, de la firul ierbii, proiecte mai ample de tip UE sau NATO (de asta se va ocupa în principal Rusia, care, probabil, deja culege date de pe teren, unde se află, nu-i așa, ca să ajute statele europene în timp de criză…).
„Tot ce e fix se risipeşte ca fumul, tot ce e sfânt este profanat…” – cum zicea un clasic.
Cam spre asta doresc unii să ne îndreptăm”, spune Dungaciu.
Articolul poate fi citit în întregime AICI.
