Peisajul european al drepturilor democratice pleacă de la principiul egalităţii între persoane, fără discriminare de rasă, gen, religie ş.a. De multe ori, însă, acest principiu rămâne doar pe hârtie şi este mai greu de implementat în mentalul colectiv al societăţilor cu democraţii tinere, aşa cum este şi societatea românească. În cele mai multe cazuri o legislaţie puternică împotriva discriminării de gen nu este de ajuns, însă este un prim pas necesar către o realitate cu care trebuie să ne obişnuim zi de zi.
Niciun efort nu este prea mare pentru a asigura un mediu echitabil şi şanse egale în societate pentru femei şi bărbaţi. Acesta este şi principalul motiv pentru care am ales, ajutată fiind de experienţa şi expertiza ONG-urilor din domeniu, să iniţiez o propunere legislativă care a devenit legea egalităţii de şanse şi care reprezintă încă o cărămidă la edificiul democratic al combaterii acestui flagel al discriminării de orice fel şi al unui nou tip de agresiune cum este de exemplu violenţa economică. Femeile din România au nevoie, fără îndoială, de reglementările acestei legi pentru a se bucura de aceleaşi şanse de promovare ca bărbaţii şi pentru a beneficia de principiul european al plăţii egale pentru muncă de valoare egală.
Aşa cum am spus de fiecare dată când am avut ocazia, cercetările de la nivel european ne arată că femeile au devenit principalele victime ale crizei economico-financiare. Din păcate, femeile sunt încă discriminate în faţa bărbaţilor când vine vorba de salarizare, de găsirea unui loc de muncă sau de păstrarea locului de muncă deţinut. Observăm încă destule cazuri de discriminare inclusiv atunci când vorbim despre promovarea femeilor în funcţii de decizie.
Discriminarea de gen rămâne, din păcate, un subiect de actualitate în România, dar şi în Europa. Datele disponibile până acum au arătat că la nivel european principalele victime ale crizei economice au fost femeile, indiferent dacă ne referim la salarizare, la găsirea unui loc de muncă, la păstrarea locurilor de muncă aparţinând femeilor sau la promovarea în funcţii de decizie. Acest lucru trebuie să se schimbe.
Acordarea de şanse corecte, egale femeilor, tinerilor a fost o preocupare de a mea încă de la întoarcerea din SUA şi implicarea în politică. De-a lungul timpului am iniţiat mai multe proiecte precum Familia tânără – prioritate economică şi socială sau Pactul naţional pentru educaţie, iar în calitatea mea de ambasador al prestigiosului ONG Vital Voices, înfiinţat de Hillary Clinton, am încercat să promovez politici şi proiecte pentru sprijinirea femeilor atât din mediul urban, cât şi din mediul rural.
Egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, precum şi corolarul acesteia, refuzul discriminării reprezintă o miză democratică, pentru că sunt strâns legate de respectarea drepturilor omului, o miză economică, fiind un factor de creştere şi modernitate, precum şi o miză socială, prin gestionarea societăţii de către femei şi bărbaţi, în acord cu valorile respect, demnitate şi responsabilitate. O corectă reprezentare a femeilor la nivel de conducere şi de decizie, în plan politic, economic şi social reprezintă o condiţie esenţială pentru ca Europa şi, implicit, statele membre să continue să se dezvolte.
Discriminarea de gen le poate afecta pe oricare dintre femeile din viețile noastre: mame, fiice, surori, soții sau iubite. Trebuie să reuşim să împiedicăm acest lucru pentru binele lor și, în final, pentru binele familiilor din societatea noastră, iar orice proiect legislativ care vine să susţină realizarea acestui deziderat oferă o şansă în plus în încercarea de a crea un climat potrivit pentru o reală egalitate de șanse între bărbații și femeile din România. Dincolo de dimensiunea administrativă a abordării combaterii acestui flagel este necesară o schimbare la nivelul mentalităţii fiecăruia dintre noi. Femeile trebuie văzute la locul de muncă, în viaţă, în politică sau în societate ca parteneri egali, cu drepturi depline şi cu aceleaşi posibilităţi de a accesa poziţii sau funcţii ca şi bărbaţii. Doar înţelegând în profunzime principiul egalităţii de şanse şi nu doar din frica faţă de coerciţia legii avem o şansă în a transpune în realitate un concept generos care asigură baza unei democraţii autentice.
