Este Liviu Dragnea (preşedintele interimar al PSD) un posibil premier de forţă într-un eventual cabinet PSD-PNL, denumit de şeful statului, Klaus Iohannis, drept „Guvernul Meu”?
În cea mai recentă ediţie a rubricii „România sub lupă”, sociologul Marius Pieleanu comentează, pentru PSnews.ro, principalele teme ale momentului: „Moţiunea de cenzură – şanse şi mutări politice. Cine ar putea trăda?”; „Scandalul din PSD dintre Şerban Nicolae şi Liviu Dragnea. Răzgândirea lui Robert Negoiţă”; „Ponta şi presupusele presiuni ale lui Iohannis pe justiţie”.
- Moţiunea de cenzură – şanse şi mutări politice. Cine ar putea trăda?
Moţiunea este puţin probabil să treacă, din mai multe considerente. În primul rând, cheia oricărui fel de moţiune cu succes depusă de PNL în Parlament este poziţia UNPR şi a preşedintelui Gabriel Oprea în privinţa asta. Deocamdată, atât declaraţiile ministrului de Interne, cât şi poziţia de participare la guvernare a UNPR, acestea fac ca UNPR să sprijine în continuare guvernarea din care face parte. Nu are motive temeinice, deocamdată, să încline balanţa în favoarea PNL.
Cred că şi momentul depunerii moţiunii a fost ales destul de impropriu de către PNL, pentru că o temă referitoare la dosarul penal ale lui Victor Ponta, în contextul în care foarte puţină populaţie crede în autenticitatea acestui dosar, nu făcea ca această moţiune să aibă realmente sorţi de izbândă ridicaţi.
Mai mult decât atât: moţiunea depusă de PNL face ca, până în februarie anul viitor (conform procedurilor parlamentare) să nu se mai poată înainta o altă moţiune care, probabil, ar fi putut fi realizată pentru motive mult mai consistente. În încheiere, cred că, dincolo de exerciţiul evident democratic al opoziţiei de a-şi manifesta nemulţumirea faţă de un gest politic sau altul al actualei guvernări, şansele de izbândă sunt aproape zero.
Chiar dacă UDMR are o poziţie favorabilă moţiunii, mi-e teamă că numărătoarea parlamentară oricum n-ar fi ieşit la socoteală în favoarea Partidului Naţional Liberal.
- Cursa pentru şefia PSD. Scandalul dintre Şerban Nicolae şi Liviu Dragnea. Răzgândirea lui Robert Negoiţă
Povestea asta cu candidaturile unor oameni politici din PSD eu zic că îşi are originea în forţa USL din 2012, când numai cine nu dorea nu câştiga un loc de deputat, primar sau consilier local pe listele USL-ului. Aşa s-a întâmplat şi cu aceşti oameni, care au fost aleşi în furtuna cu care a fost măturat PDL-ul din faţa USL-ului în acel moment. Sigur că fiecare dintre ei are calităţi şi defecte, dar, dincolo de asta, vorbim despre un candidat de mare forţă (Liviu Dragnea), un candidat care ştie de zece ori mai bine decât oricare dintre ceilalţi cum gândeşte Partidul Social Democrat, un candidat care, totuşi, are nişte realizări în spate (chiar dacă şi nişte eşecuri) şi un candidat care, nu în ultimă instanţă, reprezintă, de fapt, structura de bază a Partidului Social Democrat, adică teritoriul.
Nici eu n-am înţeles gestul lui Robert Negoiţă, mai ales că Liviu Dragnea l-a propus preşedinte la PSD Bucureşti şi l-a susţinut, Liviu Dragnea îl dorea alături de noua echipă managerială a PSD-ului şi, cu toate astea, din motive care îmi scapă, şi-a anunţat candidatura şi, după aceea, în mod penibil, la o zi şi un pic, şi-a anunţat retragerea candidaturii, pe un argument care ne-a lăsat pe toţi cu gura căscată: că nu ştia că Liviu Dragnea candida. Este absolut ridicol argumentul. În legătură cu ce s-a vehiculat pe surse, privind o posibilă negociere între cei doi, pentru ca Negoiţă să obţină de la Dragnea funcţia de preşedinte executiv, eu nu cred, pentru că sunt oameni mult mai calificaţi acolo.
Unul dintre ei este Valeriu Zgonea şi, probabil, că aşa se va merge, pe un astfel de tandem, la alegerile din PSD care se apropie. Zgonea nu va avea timp să fie secretar general, pentru că aceasta este o funcţie care presupune 12 ore din 24 la partid. Deci, dacă va accepta această funcţie, sigur nu va rămâne preşedinte la Cameră, pentru că nu va putea să-şi exercite simultan cele două funcţii.
Pentru funcţia de secretar general, sunt posibili şi Marian Neacşu (liderul grupului PSD din Camera Deputaţilor), şi tânărul Andrei Dolineaschi (să-şi păstreze funcţia), şi – de ce nu? – actualul secretar general adjunct, Codrin Ştefănescu, o figură foarte dinamică, foarte activă în spaţiul public astăzi, precum şi un bun vorbitor şi un bun organizator, calităţi importante pentru un secretar general. El are accese de disidenţă (a se vedea nemulţumirea din această vară, legată de UNPR şi de Gabriel Oprea), însă Codrin Ştefănescu poate fi şi un bun soldat al partidului, dacă are frâiele în mână şi dacă i se dă mână liberă să facă ceea ce crede el de cuviinţă.
Revenind la Robert Negoiţă: chiar dacă el a iscat tulburarea pe care o ştim, este, totuşi, posibil, să îl vedem înapoi în echipa lui Liviu Dragnea, pentru că în politică niciodată nu trebuie să spui: „niciodată”, pentru că există o fluiditate de opinii. Dacă Dragnea va fi ales preşedinte, e posibil să nu mai aibă o problemă cu condiţia de preşedinte la Bucureşti a lui Robert Negoiţă. În plus, Negoiţă are şanse destul de mari să câştige Sectorul 3, deci Liviu Dragnea are nevoie şi de voturile pe zona stângii din acest sector, aduse de Robert Negoiţă, care are toate şansele să fie susţinut pentru primăria de sector de actualul preşedinte interimar al partidului.
- Dosarul penal al prim-ministrului Victor Ponta şi presupusele presiuni ale preşedintelui Klaus Iohannis pe justiţie
Dacă Ponta ar putea să dovedească cu mai multe argumente aceste acuzaţii (privind presupusele presiuni ale lui Iohannis), ar fi un lucru extrem de grav pentru şeful statului, care ar zgudui din temelii statul de drept în care noi tot insistăm că trăim. Dar eu cred că este şi un uşor politicianism în afirmaţia premierului. Este puţin probabil ca preşedintele în exerciţiu să se coboare până acolo, pentru că nu i-ar fi creat niciun fel de avantaj, cu atât mai mult cu cât preşedintele Iohannis nu cred că vrea să aducă PNL-ul la guvernare într-o altă formulă decât cea a alegerilor generale, care să-l legitimeze. Deci, deocamdată, cred că preşedintelui îi convine poziţionarea lui Victor Ponta în fruntea Guvernului ţării, tocmai pentru că are o poziţie polară şi este un jucător pe care îl cunoaşte. Într-o posibilă schimbare de lideri de Guvern, s-ar putea ca PSD să vină cu o formulă mult mai dură şi atunci lupta s-ar înteţi şi nu ştiu dacă ar fi neapărat câştigată de şeful statului. Deci de-asta nu cred în acest scenariu. Pur şi simplu consider că este o afirmaţie făcută să ocupe agenda publică şi dezbaterea în mass media.
După părerea mea, o nouă formulă de guvernare din PSD nu poate fi decât cu Liviu Dragnea prim-ministru după ce va fi ales preşedinte al partidului sau o formulă cu PSD-ul la guvernare cu un premier din arcul de guvernare – Gabriel Oprea, de pildă, care ar putea să asigure tranziţia către alegerile generale din toamna anului viitor.
Sau, nu în ultimă instanţă, cu Călin Popescu-Tăriceanu, însă Tăriceanu este o personalitate excesivă din punct de vedere al opiniilor şi mi-e teamă că ar putea să deranjeze anumite zone de influenţă din sânul PSD-ului şi acelea să nu fie de acord cu numirea domniei sale.
Cât priveşte presupusa implicare a lui Călin Popescu-Tăriceanu în dosarul EADS, toţi politicienii sunt suspecţi într-un posibil dosar, că asta e viaţa în România de astăzi. Să se şi dovedească! E puţin probabil ca Tăriceanu (un om care a trăit din firme private şi din dividende) să fie atât de mult mânjit în lucruri care au ca origine banul public.
Plus că repet: chiar dacă, în prezent, Tăriceanu nu are relaţii tocmai bune cu noul PNL, în politică niciodată nu este totul ireversibil. Este posibilă chiar o întoarcere a sa în PNL, chiar dacă nu imediat.
