Târâş-grăpiş, a trecut cea mai bleagă, flască şi tristă campanie electorală din istoria post-decembristă a României. Probabil că există mulţi români care nici măcar nu ştiu că ar trebui să meargă duminică la urne. Eu am întâlnit câţiva, care mă întrebau zilele trecute de ce sunt aşa de prins cu munca, din moment ce tocmai s-a pornit sezonul concediilor. Dar aşa a fost să fie, o campanie în care legea interzice să îţi faci campanie, iar actorii principali sunt majoritatea nişte iluştri necunoscuţi care au mers pe burtă în ultimele luni, ca nu cumva să-i înhaţe balaurul DNA.
Însă, pe lângă anonimii cu pricina, în campania poreclită inspirat de Cozmin Guşă “Nimeni şi Nimic”, au scos capul şi câţiva dinozauri haladiţi. Despre unul dintre aceştia vreau să vorbesc astăzi pe scurt, fiind pariul meu legat de şansa unui sector în care m-am născut, am crescut şi pe care l-am păstrat mereu în suflet: al 5-lea din Bucureşti. Iar pariul este că oamenii de aici vor scăpa, în sfârşit, duminică, de primarul Vanghelie, care i-a manglit, i-a cardit şi i-a ciordit vreme de fix 16 ani. Şi care, de fiecare dată, din 2000 încoace, s-a ales la cârma sectorului, la fel de uşor cum se reconfirma Ceauşescu la conducerea PCR după fiecare Congres.
Dacă statul de drept a făcut, într-adevăr, un mare bine ţării asteia, atunci ar trebui să fie acela că ne-a dat voie să vedem cine sunt, de fapt, conducătorii noştri. Şi cum au avut ei grijă să se pricopsească fix pe persoană fizică – asta ca să rămânem în logica vangheliană – de 25 de ani încoace. Restul, inclusiv spectacolele televizate care se lasă cu arestări şi clinchet de cătuşe, mă lasă rece. Paradoxul este, însă, că mulţi dintre corupţii mioritici, nerăpuşi definitiv, au, în continuare, priză la popor. Dar probabil că asta e frumuseţea democraţiei.
Săptămâna asta (disperat, probabil, de asemenea fenomene), ambasadorul SUA la Bucureşti, Hans Klemm, a făcut o nefăcută. S-a implicat electoral, sfătuind românii să nu voteze în continuare suspecţii de corupţie care le cer electoral reconfirmarea pe funcţii. Dincolo de faptul că aşa stau lucrurile, trimisul SUA cred că ar fi trebuit să ne lase în pace, să decidem singuri ce e bine şi ce e rău. Fiindcă nici noi probabil că nu o să îl întrebăm pe dânsul cum va evolua principala putere a lumii, după ce miliardarul Donald Trump va fi ales preşedinte de americani.
Am dat exemplul cu reacţia domnului Klemm, fiindcă, spre deosebire de acesta, eu încă mai cred în mintea românului din al 13-lea ceas. Exact aşa cum cred că majoritarii sectorului 5 vor ieşi duminică la vot, pentru a nu lăsa minoritarii lui Vanghelie să facă din nou legea acolo. Dublat cu demersurile statului de drept (care cred că nu îl va mai lăsa pe primarul “care este” să îşi facă schemele electorale), acest mic efort de a merge la vot ar trebui să fie mai mult decât suficient. De altfel, aşa arată şi sondajele făcute în ultima lună, la care prefer să nu fac referire, însă, până duminică seara.
La final, nu pot să nu amintesc un slogan electoral care a făcut furori în campania prezidenţialelor din 2004 şi care îmi tot vine obsedant în creier: “Şi dacă ramuri bat în geam,/Iar tu votezi cu Bombo,/ Eu îmi bag ****-n el de neam/ Şi emigrez în Congo”. Mi s-a părut genial, chiar dacă uşor obscen, mai ales că făcea referire la Adrian Năstase, un erudit prin excelenţă. Aşa că, pe acelaşi model, fac şi eu o promisiune de campanie. Dacă cumva, printr-o nefericită şi tragică întâmplare, Marian Vanghelie va fi reales în sector, fix a doua zi îmi rup buletinul de Sector 5 şi îmi fac mutaţia oriunde altundeva. Iar înainte de asta, o să merg la primarul Marian Vanghelie, o să îl privesc în ochi, o să îi strâng mâna şi o să îi spun: “Te Trailes Bahtalo!” El sigur va înţelege… Mai rău o să fie de cei care rămân în sector şi care nu cunosc dialectul.
