Generația ratată a socialiștilor români. Cât de mult s-a diluat ADN-ul lui Ion Iliescu și Adrian Năstase ?

În 2005-2009 se năștea o nouă generație de politicieni, atât pe stânga, în marele PSD, cât și pe dreapta, în PNL și PDL. Se vorbea atunci cu speranță de votul uninominal ca despre sita ce va cerne competența de neghina mediocrității, de tinerii ca unica speranță a politicii românești. Erau vremurile în care părea că este suficient să ai între 30 și 35 de ani pentru a te califica direct în liga mare. Ce s-a ales de ei este o istorie ce poate fi spusă ca pildă pentru un experiment eșuat, ale cărui efecte continuă să facă ravagii și astăzi.

Dar să îi luăm pe rând, cu precauție însă, pentru că altfel articolul de față s-ar transforma într-un acatist de pomenire a speranțelor îngropate:

Liderul necontestat al tinerilor socialiști a fost actualul premier Victor Ponta. Privit ca tânăr de mare viitor, micul Titulescu se lipește artistic de aura carismaticului Crin Antonescu și reușește să bage în buzunar poziția de premier, ca bonus pentru cea de președinte al PSD. Acum viitorul PSD-ului este îngropat de dosarul tovarășului Șova și, încearcă să bifeze o ultimă “realizare” de mandat prin declanșarea uneia dintre cele mai puternice crize politice pe care le-a trăit România.

Că vorbeam de tânărul Șova… Cu un aer din ce în ce mai obosit, a reușit să își acopere mandatul ineficient și fără nicio realizare de un dosar care, pe lângă infracțiunile incriminate de către procurorii DNA, aduce o mare pată pe obrazul său de avocat. Căci, nu-i așa, rar este întâlnit ca un apărător al legii să falsifice sau să distrugă probe cu lejeritatea de care pare să fi dat dovadă acesta.

Ceea ce este însă cu adevărat uluitor este rapiditatea cu care cei doi juni au învățat de la mentorul Năstase. Privirea arogantă, aerul plictisit, explicațiile alambicate care nu spun nimic, aduc aminte de România anilor 2000.

Deși nu mai era la prima tinerețe, Liviu Dragnea era privit de foarte mulți drept „creierul”, eminența cenușie care punea în aplicare mișcările strategice ale PSD. Având instinct politic ce îl califica în liga mare a jocurilor politice, baronul de Teleorman devine destul de rapid liderul de facto al PSD, cel care conducea partidul, în timp ce Victor Ponta era ocupat cu guvernarea. Privit de unii ca o amenințare directă pentru viitorul premierului, Dragnea face declarații de dragoste într-o emisiune televizată, între cele două tururi ale alegerilor prezidențiale: daca Ponta pierde, demisionează. Declarația rămâne la stadiul de iluzie, dar cariera lui Dragnea este pusă la pământ de decizia instanței.

Acum PSD este un partid ai cărui lideri au fost decimați unul câte unul de către opoziția politică, ci chiar de urmările legale pe care le produc acum propriile lor fapte cu iz penal. Agățarea lui Victor Ponta de scaunul de la Palatul Victoria nu face decât să sublinieze cu o tușă groasă lipsa de alternativă a partidului de pe partea stângă a scenei politice. Numele vehiculate pentru a-i lua locul lui Ponta în fruntea PSD par a fi jucători de plan secund, ce au calitatea de a fi parteneri docili pentru Gabriel Oprea.

De altfel, liderul UNPR pare a fi singurul câștigător de pe partea stângă de pe urma taifunului ce a lovit PSD, liderii tradiționali fiind ocupați cu salvarea propriului destin. Eforturile generalului par a da roade acum, căci în perioada ce va urma, va reuși să își subordoneze temuta oaste pesedistă. Inflexibil și obișnuit cu ascultarea necondiționată, Oprea va fi un partener incomod atât pentru socialiști, cât și pentru liberalii ce se uită cu speranță la mișcările surprinzătoare ce se produc în PSD.

Cu alte cuvinte, „șansa” PSD este întoarcerea la un lider ce este departe de a clama atributul tinereții și/sau al reformelor. ADN-ul lui Ion Iliescu și Adrian Năstase, bine ascuns în ultimii ani, are acum posibilitatea să iasă din nou la rampă.

Că Oprea va fi personajul în mâna căruia se va concentra toată puterea din PSD, este indubitabil. Întrebările la care acesta va trebui să răspundă în viitorul apropiat sunt legate de tipul de partid pe care acesta vrea și poate să îl construiască. Oprea moștenește de la Victor Ponta un partid semi-modernizat, dar în care se mai simte încă mirosul rămășițelor comuniste, ceea ce poate face ca întoarcerea în trecut să fie una extrem de facilă pentru PSD.