Urmăresc cu atenție politica – vorba lui Iohannis- de peste 10 ani. Am întâlnit tot felul de jivine politice. Pe baronii PSD i-am simțit pe propria piele în anii guvernării Năstase. Concomitent i-am văzut în teniși și tricouri pe viitorii baroni portocalii. Era un baiat, Păunel Tise la Cluj, care îi căra mapa politică lui Boc, băiat simplu de la țară, avocățel spălățel. Acum construiește un bloc cu 10 etaje în orașul lui Emil. Pe niciunul nu i-am suspectat de prea multe bune intenții. Daca trag însa linie și fac un calcul bazat pe eficiență nu pot să nu recunosc că baronul întotdeauna a știut să facă treabă. Pentru el, pentru camarila, dar și pentru comunitate.
Evident, sunt baroni care au călărit județele și în urma lor a rămas dezastrul. De regulă, baronul a făcut. A furat, dar a și făcut ceva. Ideea asta se desprinde clar din sondajele de opinie: „știm ca e hoț dar îl votam pentru ca a făcut”. Paradoxul exprimat astfel dinamitează voios orice încercare reală de a schimba garnitura de lideri care ne vor conduce primăriile și județele din 2016. Se vede în sondajele de opinie unde vechile partide distrug orice brumă de independenți sau reformiști. Dar daca, fac eu pe avocatul diavolului, alternativa la vechii baroni prăfuiți (sau la puii lor din județe, viitorii baronași) este goală de conținut? Dacă tinerii din partide băgați cu forța în față sau reformatorii veniți din diaspora nu sunt decât dezamăgiri? Unii spun: haideți sa-i vedem la treaba! Pe unii i-am și vazut.
Simptomatic pentru PNL, de exemplu, este Răzvan Sava, primarul interimar al Bucureștiului. Într-un efort supraomenesc de imagine toți liderii PNL îi suflă în pânze, îl apăra public, îl scot ca pe urs la evenimente. Omul nu mișca nici măcar 10 likeuri pe FB! Zveltul Răzvi trebuie însă să vorbească, să argumenteze, să arate ca om politic, în definitv. Când o face, este o reverie de penibil. Pâna și Alina Gorghiu, care i-a pus la dispoziție propria echipa de comunicare, începe să transpire când este întrebata de activitatea pupilului Sava.
Tolontan i-a pus o ștampila definitiva „Sava, primarul care desenează mortul cu creta”. Ștampila adună la un loc în câteva cuvinte ridicolul de situație, penibilul natural, superficialitatea glamuroasă. Sava apare ca un junior speriat de dimensiunea funcției, prins de o frică patologică, cu emoții sincere dublate de nepricepere. Daca un moderator cinstit ar încerca măcar sa-l încolțească, bănui că pe Sava l-a podidi lacrimile. Si ar fugi printre fustele nevestei Cătălina, cea care merge în oraș și face discuții și negocieri pentru consortul ei.
Recunosc că am o plăcere sadică în a-l urmări pe Sava în ieșirile sale publice, îmi aduce aminte de un coleg de liceu prins mai tot timpul nepregătit. Fâstâceala lui Sava este un cadou de bună dispoziție pe care vi-l recomand. După râs, la romani, vine plânsul. Răzvan Sava este prototipul noului tip de politician, gol ca un pahar lucios de sticlă plasticată de la IKEA. În el poți să torni orice. Mai trebuie sa aibă răbdarea să-l învețe consultanții să recite textele prescrise. Omul va face cariera de bunăseamă.
Documentând o anchetă legată de afacerile sale cu centrale termice am vrut să aflu mai multe despre caracterul sau. Am stat de vorba cu foștii săi parteneri de afaceri, oameni simpli și onești cu palmele tăbăcite de muncă. Actualul primar intermar al CAPITALEI – ditai funcția – este de fapt un mic coțcar care și-a bătut joc de munca partenerilor de afaceri pentru câteva zeci de mii de euro. Au muncit impreuna trei ani și când să împartă profitul Sava i-a scos din firmă și a luat el singur banii, circa 165 de mii euro în anul 2009. Unii mă întreabă dacă nu m-am scârbit să fac dosarul de politician deja de patru ani, văzând și auzind atâtea. Nu! Atunci când pot ajuta oameni călcați în picioare și batjocoriți de politicieni ca Sava NU mă voi opri!
