Fostul preşedinte al PNL Alina Gorghiu dă asaltul la PSD, arătând amănuntul pe care oamenii lui Liviu Dragnea îl trec sub tăcere în ceea ce priveşte organizarea unui referendum.
Într-un mesaj publicat marţi pe Facebook, parlamentarul liberal contrazice ideea exprimată de către social-democraţi, potrivit căreia nu poate fi organizat un referendum privind graţierea sau modificarea Codului Penal prin ordonanţă de urgenţă. În acest context, Alina Gorghiu (membru al Comisiei juridice din Senat) aduce în discuţie Decizia Curţii Constituţionale a României (CCR) nr. 567 din 2006.
Redăm mai jos mesajul integral transmis de către fosta şefă a PNL:
„Concluzia e una singură: referendumul s-a declanșat. Deci, PSD nu mai poate legifera – prin lege sau OUG – pe subiectul referendumului. Suntem mulți cei care susținem nevoia de dezbatere.
Premisa e asta: bulibășeală mare pe stânga.
? Tabloul e simplu, dar complex. Președintele declanșează referendumul pe un subiect care nu poate fi băgat pe uşa din dos în Guvern, cu dedicație pentru victima Dragnea: grațierea şi modificarea Codului Penal fără dezbatere, prin OUG! Președintele face un lucru esențial: aduce dezbaterea în spațiul public.
Prima minciună a PSD este că referendumul nu poate fi organizat. Se discută insistent despre art. 12 alin. (1) din legea referendumului, care specifică ce anume intră în sfera interesului național pentru care se poate organiza referendum. Doar că PSD, la nivel de lideri şi deontologi, uită că articolul e abrogat ca urmare a Deciziei CCR nr. 567 din 2006. Motivaţia CCR este că prin textul legii se încalcă principiul separației puterilor în stat şi că reprezintă o imixtiune a Parlamentului în exercitarea atribuțiilor conferite Preşedintelui prin Constituție. Justiţia este o temă de interes naţional.
Deci, putem avea referendum fără dubii!
A doua poveste e cea legată de finanțarea referendumului! Ministrul de Interne zice adânc – referendumul costă. Aşa e, democraţia costă! Şi aerul pe care îl respirăm, costă mult!!! Înțeleg că prioritatea este punerea în aplicare a măsurilor din programul de guvernare! Doamnă Ministru, a fost grațierea în programul dumneavoastră de guvernare?! Vedeți că vă încurcați?!
Şi mai sunt şi altele, dar la diverse!”
De asemenea, amintim ce stipulează Legea nr. 3/2000 (privind organizarea şi desfăşurarea referendumului) în articolele 11 şi 12:
„Art. 11.
(1) Presedintele Romaniei, dupa consultarea Parlamentului, poate cere poporului sa isi exprime vointa prin referendum cu privire la probleme de interes national.
(2) Problemele care se supun referendumului si data desfasurarii acestuia se stabilesc de Presedintele Romaniei, prin decret.
(3) Punctul de vedere al Parlamentului asupra referendumului initiat de Presedintele Romaniei urmeaza sa fie exprimat, printr-o hotarare adoptata in sedinta comuna a celor doua Camere, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor.
Art. 12.
(1) Sunt considerate probleme de interes national in sensul art. 11: A. Adoptarea unor masuri privind reforma si strategia economica a tarii B. Adoptarea unor decizii politice deosebite cu privire la:
a) regimul general al proprietatii publice si private;
b) organizarea administratiei publice locale, a teritoriului, precum si regimul general privind autonomia locala;
c) organizarea generala a invatamantului;
d) structura sistemului national de aparare, organizarea armatei, participarea fortelor armate la unele operatiuni internationale;
e) incheierea, semnarea sau ratificarea unor acte internationale pe durata nedeterminata sau pe o perioada mai mare de 10 ani;
f) integrarea Romaniei in structurile europene si euroatlantice;
g) regimul general al cultelor.
(2) Cetatenii sunt chemati sa se pronunte prin „DA” sau „NU” asupra problemei supuse referendumului, decizand cu majoritatea voturilor valabil exprimate la nivelul tarii”.
Totodată, vă prezentăm explicaţiile CCR cu privire la neconstituţionalitatea art. 12, alin. (1) din actul normativ sus-menţionat:
„În cadrul controlului de constituţionalitate efectuat înainte de promulgarea Legii privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, Curtea Constituţională s-a pronunţat şi asupra unei dispoziţii din cuprinsul art. 12 alin. (1). Acest articol, pe lângă cazurile concrete privind problemele de interes naţional enumerate la lit. B a)−g), în legătură cu care, în sensul art. 11, Preşedintele poate cere poporului să îşi exprime voinţa, prevedea la lit. B h) şi „alte probleme propuse Parlamentului de către Preşedintele României, în exercitarea atribuţiilor sale constituţionale“. Cu acel prilej, prin Decizia nr. 70 din 5 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 221 din 19 mai 1999, Curtea Constituţională a decis că dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. B h) sunt neconstituţionale în ceea ce priveşte expresia „propuse Parlamentului“, întrucât „Preşedintele este singurul îndreptăţit să stabilească problemele de interes naţional asupra cărora poate cere poporului să îşi exprime voinţa prin referendum“.
În conformitate cu prevederile art. 145 din Constituţia nerevizuită, legea a fost transmisă Parlamentului spre reexaminare. În dezacord cu decizia Curţii Constituţionale, acesta a eliminat în totalitate conţinutul lit. h), lipsindu-l, astfel, pe Preşedinte de posibilitatea de a propune poporului şi alte probleme de interes naţional asupra cărora acesta să-şi exprime voinţa prin referendum.
Potrivit art. 90 din Constituţie „Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional“. Din examinarea textului constituţional, rezultă că acesta nu defineşte, pe de o parte, nici „problemele de interes naţional“, iar pe de altă parte, nu prevede nici că aceste probleme vor fi stabilite ulterior prin lege. În lipsa unor astfel de precizări dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 adaugă la textul constituţional invocat, care stabileşte doar procedura referendumului iniţiat de Preşedinte cu privire la „probleme de interes naţional“, ce presupune două faze:
- a) consultarea Parlamentului, care urmează să adopte o hotărâre în şedinţa comună a celor două Camere, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor asupra referendumului iniţiat de Preşedintele României. În situaţia în care Parlamentul nu a fost consultat Preşedintele nu va putea proceda la iniţierea referendumului;
- b) consultarea poporului, care îşi exprimă voinţa cu privire la problemele de interes naţional ce îi sunt supuse de către Preşedinte.
Din cele arătate se deduce, fără echivoc, că art. 90 din Constituţie stabileşte competenţa exclusivă a Preşedintelui în determinarea problemelor de interes naţional ce se supun referendumului, chiar dacă consultarea Parlamentului este obligatorie. Numai Preşedintele României are dreptul de a decide care sunt problemele de interes naţional şi, în cadrul acestora, de a stabili, prin decret, problema concretă ce se supune referendumului şi data desfăşurării acestuia. Sub acest aspect, Curtea constată că enumerarea limitativă în cuprinsul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 a unor situaţii considerate a fi „probleme de interes naţional“ este de natură a îngrădi dreptul Preşedintelui de a consulta poporul, ştiut fiind faptul că, în timp, interesul naţional poate diferi, oricând putând interveni situaţii noi, care să reclame organizarea unui referendum. Orice enumerare a situaţiilor considerate ca fiind de „interes naţional“ la momentul la care legiuitorul adoptă reglementarea se poate transforma ulterior într-o îngrădire, într-o limitare care să afecteze dreptul constituţional al Preşedintelui de a decide singur cu privire la problemele asupra cărora vrea să consulte poporul. Acest drept exclusiv al Preşedintelui îşi găseşte suportul în dispoziţiile constituţionale ale art. 80 referitor la „Rolul Preşedintelui“, ale art. 2 alin. (1), potrivit căruia „Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, […], precum şi prin referendum“, ale art. 81 alin. (1) referitor la legitimitatea electorală egală a Preşedintelui României cu legitimarea Parlamentului şi ale art. 1 alin. (4), care stabileşte că „Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor − legislativă, executivă şi judecătorească − în cadrul democraţiei constituţionale“.
Stabilirea prin lege a problemelor de interes naţional reprezintă un amestec al Parlamentului în exercitarea atribuţiilor exclusive ce-i sunt conferite prin Constituţie Preşedintelui şi, ca atare, o nesocotire a principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale.
Prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 nu sunt susţinute nici de dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. d) din Constituţie, potrivit cărora prin lege organică se reglementează „organizarea şi desfăşurarea referendumului“, întrucât textul are în vedere stabilirea prin lege a unor măsuri tehnice, procedurale, necesare în procesul de consultare a poporului pe calea referendumului.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, în redactarea criticată de Avocatul Poporului, limitează, în mod nejustificat, prerogativele constituţionale ale Preşedintelui României în acest domeniu şi, ca atare, sunt neconstituţionale”.
Uratanie ai aparut ?