După fuziunea dintre PNL și PDL toată lumea spunea că vocea opoziției va fi mult mai puternică decât a fost până în martie 2014. A urmat momentul noiembrie 2014, atunci când Klaus Iohannis a fost ales președintele României. Atunci se credea că, mai mult ca sigur, PNL va ajunge la guvernare și va da jos Guvernul Ponta.
Au trecut mai bine de cinci luni de la momentul alegerii noului președinte, iar opoziția continuă să lipsească din România. Ceea ce este ridicol este că la televiziuni toți reprezentanții PNL, dar și susținătorii lor, dau impresia că opoziția este foarte vocală, foarte puternică. În realitatea, țeapă, nu schițează niciun gest în fața puterii.
În februarie au existat două momente în care liberalii aveau posibilitatea de a-și demonstra puterea parlamentară. Primul a fost reprezentat de alegerea noului judecător la CCR. Înainte de vot, atât Mircea Geoană, cât și liderii PNL, dădeau ca sigură o nouă majoritate la Senat. Votul a contrazis, însă, avântul războinic, confirmând că puterea este solidă, chiar și cu pierderea celor care au ales să îl urmeze pe Mircea Geoană.
Al doilea moment s-a petrecut la Camera deputaților, acolo unde a avut loc la finele lui februarie moțiunea împotriva ministrului Muncii. În continuare se simțea avântul pe care PNL și-l luase în noiembrie. Votul a fost încă concludent – unul masiv de respingere a moțiunii.
Din două bătălii pe care anunțaseră că vor să le câștige, liberalii le-au pierdut pe ambele. Mai mult, s-au trezit cu Codul Fiscal propus de Guvernul Ponta care le-a tăiat aripile. După momentul proiectului de Cod Fiscal, PNL a început să bată în retragere: moțiunea de cenzură a tot fost amânată, iar proiectele PSD au trecut unul după altul.
Luna aceasta au trecut de Senat fără niciun fel de problemă proiectul de Cod Fiscal și Codul de Procedură Fiscală. Cel din urmă a trecut cu 67 de voturi „pentru”, 5 abțineri și 17 „împotrivă”, în condițiile în care PNL are 62 de senatori (ai săi) plus 5 sau 6 de la Mircea Geoană, adică exact 67, numărul de voturi exprimate de cei de la putere. Așadar, PNL putea ori să blocheze codul, ori să îl respingă. În cazul Codului Fiscal lucrurile au stat și mai rău pentru liberali, deoarece votul a fost 90 de voturi „pentru”, 4 abtineri si 36 „impotriva”. Acest vot a fost unul care a arătat forța puterii asupra opoziției, deoarece toți senatorii puterii au votat „pentru”, împreună cu cei de la UDMR. Adică, ce a arătat acest vot: că PSD mobilizat, alături de ceilalți membri ai coaliției și cei din UDMR, pot trece fără probleme pachete legislative propuse de Guvern fără probleme. Așadar, a fost o înfrângere pentru PNL la scor de neprezentare și semnalul din partea UDMR că le e mai bine alături de actuala coaliție.
O înfrângere usturătoare pentru liberali a fost cea cu privire la conducerea ICR. Propunerea PSD a fost Radu Boroianu, el fiind susținut de întreaga coaliție de guvernare. PNL a făcut un subiect de presă din această numire acuzând un troc Ponta – Tăriceanu. Iar pentru a pune capăt acestei „dictaturi” a social-democraților, PNL a propus propriul candidat. Nu prea le-a ieșit mutarea, deoarece candidatul lor a fost învins fără drept de apel, iar PNL a mai suferit o înfrângere.
Care sunt victoriile PNL din Parlament ca partid de opoziție și ca mare partid de dreapta? Momentan, prea puține și mai deloc vizibile. Ce ar trebui să facă PNL? Simplu, să înceapă să își organizeze comunicare mai bine și să nu mai arunce petarde în spațiul public cu privire la obiective greu de realizat – gen accederea la guvernare, despre care toată lumea știe că nu va avea loc acum. Activitatea lor din cele două camere ar trebui să prevaleze, nu războaiele politice cu cei din PSD pe putere. Puterea vine, dar ca să vină trebuie să demonstrezi că o meriți.
P.S.: Acum liberalii îi duc dorul lui Antonescu și discursurilor sale din băncile opoziției care făceau deliciul presei și care au făcut din PNL un adevărat lider al opoziției împotriva guvernării PDL.
