Este discutabil dacă bonusurile domnului Mugur Isărescu au fost morale. În mod cert însă, fără acțiunile guvernatorului în perioada de criză, România ar fi riscat un eșec economic răsunător. Fără intenția de a face lobby, mă voi referi la criticile aduse eficienței activității autorității monetare de către domnii L. Isar, R. Soviani ș.a. Cum am mai spus, nu mă număr printre cei care au subscris necondiționat tuturor deciziilor guvernatorului. Însă în recentele critici aduse domnului Isărescu sunt utilizate informații trunchiate, deci pot să am suspiciunea că scopul este de a manipula opinia publică. Cu ce scop?
Prima speculație: Salariul guvernatorului
În iureșul de idei invocate (prezentate punctual pentru a sistematiza manipularea perceperii!) intenția vădită a fost aceea de a focaliza atenția pe cifre pentru a releva discrepanțe (prin comparații cu salariul mediu net pe economie, cu venitul unui medic, prin analize de dinamică etc.). Atenția este dirijată de la o problemă majoră (sistemul de salarizare) la efectul acesteia (discrepanța dintre veniturile românilor). După ce s-au asigurat că au adus suficiente argumente (din perspectiva nedreptății în remunerarea muncii în România), autorii admit că nu sunt împotriva salariilor mari. Această luare de poziție ne determină să ne întrebăm care este mobilul disputei: salariul guvernatorului privit prin prisma echității sau denigrarea cu un scop neprecizat?
Unele medii, nu ştiu cât de informate şi cât de interesate la rândul lor, vorbesc de preluarea funcției de guvernator/viceguvernator al BNR de către dl. Isar. Nu intru în acest joc, sunt economist, nu o babă bârfitoare. Dar desigur că mă întreb dacă intenția este schimbarea sistemului, sau a oamenilor din sistem? Așa cum spunea Neagu Djuvara (la recenta aniversare centenară) românaşul nostru nu a fost [și nici nu este – n.a.] un model de educaţie. Poate de aceea, practica promovării prin denigrare pare să aibă mai mare priză la public decât promovarea prin etalarea propriilor valori – pornesc de la premisa că există.
A doua speculație: Creșterea fondului de salarii în 2013, deși BNR era pe pierdere
Conform COR, obiectivul ce trebuie avut în vedere de titularii de funcții din grupa minoră 111 (precum cea de guvernator) este acela de a formula, revizui și coordona direct implementarea politicilor naționale (în speță, cele pe linie monetară). Prin urmare, fără a ignora performanța propriei activități, scopul final al autorității monetare îl reprezintă armonizarea politicii monetare cu celelalte politici publice (economice, sociale, valutare). Deşi nu doresc să creditez speculațiile legate de o posibilă ascensiune a dl. Isar, căci nu sunt dovezi, ci expresia fecundă a obiceiului pământului, am nişte nebuloase. De pildă, constat că lipsește viziunea globală (este o omisiune benignă sau o dorință de manipulare?). Prezentarea celor două informații (dincolo de viziunea limitativ contabilă) obligă la câteva explicații. Creșterile salariale etapizate și diferențiate nu reprezintă o noutate pentru români. Însă, pentru a eficientiza discursul/demersul au fost corelate cu pierderile înregistrate de BNR în anul 2013. Prezentarea trunchiată a informațiilor, iluminate parțial cu mare artă deoarece serveşte ideii/acțiunii, are eficiență maximă pentru necunoscători. Pentru cunoscători, ideea încheierii pe pierdere a unui exercițiu financiar al autorității monetare ridică următoarea întrebare: „Care au fost cauzele pierderii?”. Printr-un minim efort de documentare se poate afla că (pe fondul reducerii ratelor dobânzilor pe plan mondial) pierderea se datorează: a) înregistrării cheltuielilor cu diferenţele nefavorabile din reevaluare aferente activelor şi pasivelor în valută la 31 decembrie 2013 (82%) și b) diminuării veniturilor operaționale (18%) (www.bnr.ro). Este interesant de aflat cum ar fi gestionat autorii diatribei impactul volatilității cursurilor și cel al scăderii dobânzilor pe plan mondial? Ar fi acceptat „sacrificarea” economiei naționale în favoarea unui rezultat financiar pozitiv?
Este evident că performanța activității autorității monetare nu se reflectă exclusiv într-un rezultat financiar pozitiv, ci în maniera în care politica monetară coparticipă la realizarea politicii naționale (respectiv a Uniunii Europene), previne anumite fenomene destabilizatoare, intervine pentru a ameliora efectele unor factori perturbatori interni sau externi etc. Criticii guvernatorului nu se pot limita la simple corelații contabile (creșterea/reducerea fondului de salarii, profit/pierdere). Este inadmisibilă ignorarea contextului economic, politic, social. Exacerbarea obiectivelor pe termen scurt în detrimentul celor pe termen lung nu oferă o alternativă mai bună de guvernare monetară.
A treia speculație: Aurul BNR
Experiența altor state (precum Elveția) relevă că transparența totală privind plasarea rezervei de aur nu este o prioritate. Din contră, discreția conferă o securitate sporită atât plasatorului, cât și custodelui. Surmontând problema locului de plasare a rezervei de aur a României, s-a trecut la mediatizarea randamentului acestui plasament, dar tot în viziune contabilă. Se redau calcule, se vehiculează câştiguri ratate de sute de milioane de dolari SUA, se realizează comparații cu posibile achiziții din aceste sume sau posibile destinații (toate argumentele fiind transpuse prin prisma costului contabil la momentul prezent).
Profesionistă ar fi fost o analiză a costului de oportunitate la momentul realizării plasamentului, respectiv la momentul prezent. De ce lipseşte? Costul de oportunitate trebuie analizat atât din perspectiva câștigului maxim (cuantificat în venit efectiv), cât şi din cea a relațiilor financiare internaționale, a tendințelor pieței, a imaginii financiare a României în plan internațional etc.
Pentru a dramatiza situația s-au pus pe tapet rentabilitatea scăzută a depozitelor de aur și evoluția prețului aurului către niveluri maxim istorice. Însă, în aprecierea rentabilității s-a ținut cont exclusiv de rata dobânzii (care a fost în scădere în ultimii 10 ani). Nu s-a precizat (pentru că nu s-a dorit!) că aurul este un bun cu valoare intrinsecă, iar randamentul său este dat și de creșterea cotației sale.
A patra speculație: Contractarea și rambursarea împrumutului de la FMI, Comisia Europeană, Banca Mondială și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare
Invocând „păreri avizate din mediul economic și financiar românesc”, protagoniștii disputei solicită responsabilizarea celor care au contractat un împrumut „de 4 ori mai mare” decât necesarul și acuză lipsa de transparență privind destinația și modul de administrare a resurselor obținute pe această cale.
Și de această dată acuzațiile sună pompos, atrag atenția, cifrele au valoare simbolică. Însă, toate acestea se fondează pe „păreri avizate” și nu pe dovezi, așa cum s-ar fi pretins unui profesionist. Până la urmă, cui i se pot imputa aceste acuzații, autorității monetare sau Guvernului care a aprobat împrumutul fără consultarea Parlamentului?
Acuzațiile privind clauzele abuzive ale contractului de creditare externă a României rămân – din lipsă de dovezi – simple speculații. Ca profesioniști, cu posibilități de acces la informații, era de așteptat să vedem o comparație cu clauzele admise de alte state creditate de FMI.
În loc de concluzii
Libera exprimare rămâne un drept fundamental al românilor. Însă, atunci când îmbracă haina unor acuze (fără dovezi și fără precizarea unor soluții concrete care s-ar fi putut constitui ca alternative mai bune) doar pentru a manipula atenția opiniei publice, această libertate are un rol distructiv. Practica evidențierii prin denigrarea adversarului excede spațiul politic, afectând întreaga societate. Pentru cei ce se pretind specialiști ai unui domeniu mult mai potrivită ar fi fost promovarea prin etalarea capacităților proprii, nu diatriba retroactivă.
În eventualitatea în care cei vizați își vor revizui atitudinea, le recomand să prezinte care ar fi fost cele mai potrivite soluții în contextul „războiului”, nu după „război”.
Politolog, jurist și doctor în științe economice, cu o vastă experiență în sfera politicului, Radu Golban își expune frecvent ideile și viziunea pe probleme de politică internă și externă în forma unor lucrări științifice publicate în reviste de specialitate sau ca editorialist la PSnews.ro.
