Atât vârsta de pensionare a magistraților, cât și cuantumul pensiei reprezintă, de fapt, o compensație parțială a condițiilor de muncă, a riscurilor și responsabilităților pe care le implică aceste profesii, susține conducerea instanței supreme, care, alături de președinții de curți de apel, a adoptat vineri o „rezoluție referitoare la stabilitatea statutului magistraților, garanție a independenței justiției, precum și cu privire la calitatea actului de justiție și unificarea practicii judiciare”, relatează Hotnews.
Poziția magistraților vine după ce Banca Mondială a recomandat Guvernului creșterea treptată a vârstei de pensionare a magistraților, până la 65 de ani, la 30 de ani vechime și reducerea pensiilor speciale de la 80% din venitul brut anterior pensionării la 65%.
Conducerea instanței supreme și președinții și vicepreședinții curților de apel au adoptat o „Rezoluție” în care arată că este „necesară asumarea de către toate puterile statului a principiilor stabilității şi previzibilității acestui statut, cu evitarea experimentelor legislative”.
Ce scrie în rezoluția adoptată de magistrați:
„Atât vârsta de pensionare a magistraților, cât și cuantumul pensiei ocupaționale reprezintă de fapt o compensație parțială a condițiilor de muncă, a riscurilor și responsabilităților pe care le implică exercitarea acestor profesii, precum și a regimului de incompatibilități și interdicții care instituie limitări a unor categorii de drepturi fundamentale.
Având în vedere că statutul judecătorilor este unul de rang constituțional – reperele sale fiind consacrate în prevederile art.124 alin.(3) și art.125 din Constituția României-, se consideră necesară asumarea de către toate puterile statului a principiilor stabilității şi previzibilității acestui statut, cu evitarea experimentelor legislative.
Orice modificări privind creșterea vârstei de pensionare ar trebui să nu afecteze drepturile judecătorilor în funcție, să fie graduale, etapizate și corelate cu ritmul de îmbunătățire a condițiilor de muncă.
Autoritățile ar trebui să-și aprofundeze politica de management a resurselor umane, pentru a implementa un management de perspectivă, evitând orice risc de reducere a numărului de magistrați și necesitatea de a gestiona un număr important de dosare. O modificare a vârstei de pensionare ar avea, fără îndoială, repercusiuni atât asupra dezvoltării carierei magistraților cât și asupra organizării instanțelor.
De altfel, în contextul procesului legislativ privind adoptarea noilor ”Legi ale justiției”, chiar în această lună, Parlamentul României a reconfirmat în linii fundamentale aceleași condiții de obținere a pensiei ocupaționale actualmente în vigoare.
S-a apreciat că, repunerea în discuție, periodic, la intervale scurte de timp și în lipsa unor justificări obiective, întotdeauna în sens negativ, a statutului judecătorilor agravează situația resurselor umane, prin creșterea presiunii și încărcăturii psihice a acestei funcții și are, în final, un efect negativ asupra calității actului de justiție, în detrimentul cetățeanului.
Sub aspectul condițiilor de muncă, s-a apreciat că îmbunătățirea progresivă a acestora la nivelul instanțelor judecătorești trebuie asumată printr-un document strategic cu caracter concret, care să cuprindă în mod detaliat obiectivele de investiții asumate, termenele de finalizare și sursele de finanțare”.
