Ilie „Nasty” Năstase, candidatul UNPR la Primăria Capitalei

În cazarma UNPR se cos şi se descos scenarii furibunde, unele mai alambicate decât altele. Se identifică teatre de operaţiuni, se slobozesc porumbei voiajori şi se clocesc mişcări de trupe. Totul la umbra vajnicilor soldăţei de plumb, fiecare dintre ei purtând în raniţe – nu-i aşa?! – stele de generali ai Armatei Române. Da, steluţe fără număr, grade babane şi uniforme cambrate. În mijlocul sălii de consfătuiri, rostogolită pe un birou cu labe de felină, tronează o hartă a Bucureştilor. Doar cele mai recente sondaje – care arată că UNPR s-a prăbuşit sub 2% (în numai trei luni!), confundându-se cu marja de eroare a măsurătorilor sociologice – sunt prohibite şi neinteresante.

Generalii de mucava – nevoiţi să mărşăluiască (ce-i drept, cu aceeaşi făloşenie latino-americană) din vitrina partiduleţului care nu a candidat niciodată pe liste proprii – se aliniază, temători şi amuţiţi, în faţa conducătorului absolut. Nici musca nu îndrăzneşte să-i survoleze înaltul. Şi nici ţânţarul.

Doctorul-generalissim Gabriel Oprea e vizibil morcovit – îşi săgetează subordonaţii cu uitături cazone, circumspecte (azvârlite pe sub cozorocul caschetei). Da, conducătorul e un virtuos al „focului prietenesc”, o ştie întreaga suflare uneperistă. Şi nu numai.

Dintre corifeii generalissimului – cu toţii încremeniţi, în aşteptarea unor porunci revelatoare – singurul ce pare a face notă discordantă e fostul mare tenismen, Ilie „Nasty” Năstase (purtător de numai două stele, fapt ce-l mâhneşte şi-l enervează la culme: „Păi… cum vine asta, dom’le, eu sunt mai fraier decât nea Puiu Iordănescu?!”, se consumă şi se cătrăneşte Nasty, în gând, riscând să rateze solemnitatea momentului). Ca o paranteză, Năstase e singurul membru al camarilei care încă nu a învăţat să ia poziţie de drepţi. Ce-i drept, a tot încercat, dar nu i-a ieşit deloc, chiar dacă s-a sprijinit într-o rachetă de tenis. Acum îi pare rău, fiindcă Neculai Onţanu se descurcă mult mai bine, deşi e cotat tot cu două stele, ca şi cum ar fi vreun hotel rău famat (dintr-o periferie mocirloasă).

– Ilie, partidul are nevoie de tine. Vei candida la Primăria Capitalei!, i-o serveşte generalissimul, dintr-odată, ştiind prea bine că refuzul e exclus.

La rându-i, Nasty zâmbeşte şi-şi leagănă bărbia, aprobator. Nu-şi poate stăpâni fericirea. Nici nu mai contează că nu ştie să ia poziţie de drepţi. E ferm convins că, distibuit într-un astfel de rol fulminant, va mai căpăta o steluţă aurie, sau poate două. Şi-l va devansa, în sfârşit, pe nea Puiu.

*

Cam aşa s-a petrecut (relatează gurile rele) secretoasa “învestire” a lui Ilie Năstase în poziţia de candidat al UNPR la Primăria Capitalei. Printr-o astfel de hotărâre – încă neoficializată, din raţiuni pe care le vom dezvolta în cele ce urmează –, generalissimul Gabriel Oprea nutrea speranţa de a atinge nu mai puţin de trei obiective. Pe de o parte, divagarea atenţiei publice de la ancheta deschisă în cazul morţii poliţistului Bogdan Gigină şi, pe de altă parte, cosmetizarea propriei imagini (de parcă ar mai fi posibil!), prin etalarea unui sportiv emblematic atât pentru România, cât şi pentru tenisul mondial. Nu în ultimul rând, şeful UNPR nădăjduia că mutarea pionului “Năstase” i-ar fi forţat mâna lui Liviu Dragnea şi că baronetul social-democrat ar fi acceptat (până la urmă) parafarea unei noi alianţe cu UNPR, caz în care generalissimul (scăpat de izolarea politică) l-ar fi dat uitării pe Nasty, sprijinind orice candidat al PSD. De fapt, acesta este şi motivul în virtutea căruia UNPR nu a anunţat nimic referitor la viitoarea bătălie pentru Bucureşti, deoarece Oprea aşteaptă încă decizia lui Dragnea.

Însă, în lumina noilor evenimente – având în vedere că DNA a solicitat avizarea urmăririi penale în cazul generalissimului (sub acuzaţia de abuz în serviciu) – devine totalmente exclus ca cel mai iubit fiu al Teleormanului să consimtă o apropiere oficială de UNPR, deşi PSD are nevoie ca de aer de mimarea unei majorităţi parlamentare. Pentru asta, probabil că-l va duce pe Oprea cu un preşuleţ roşu, şi-l va momi cu zăhărelul, fără a semna nimic concret, iar generalissimul va dansa după cum îi va cânta Dragnea, fiindcă, altminteri, nimeni altcineva nu-l va mai băga în seamă. Şi nici în Parlament.

Aşadar, aflat între ciocan şi nicovală, Oprea e nevoit să strângă rândurile şi să-l “joace” pe Ilie Năstase. De fapt, şeful UNPR crede că numai o candidatură cu rezonanţă (ce-i drept, de fostă glorie) ar mai putea scoate partiduleţul din anonimatul şi izolarea în care se zbate, cu atât mai mult cu cât, în filiale – pe fundalul acuzaţiilor DNA ce ameninţă să le scufunde definitiv liderul suprem – pâlcuri de uneperişti se pregătesc de trădare. Şi mulţi vor dezerta, oricum, înspăimântaţi de spectrul unei viitoare existenţe extralegislative. Da, unii sunt convinşi că nu există viaţă în afara Parlamentului (sau a Executivului). Doar nimicnicie, sărăcie şi uitare.

Totuşi (dacă tot se vrea maestru în arme), generalissimul ar tebui să ştie că socoteala din cazarmă nu se potriveşte cu cea de pe front. Cu tot respectul pentru prodigiosul sportiv Ilie Năstase – probabil că tenisul mondial (devenit aproape la fel de riguros ca matematica) nu va mai avea niciodată un magician de talia lui Nasty –, dar marile probleme ale Bucureştiului nu vor fi rezolvate cu mingi scurte sau loburi liftate. Şi nici cu uniforme a la Muammar Gaddafi.

Reactivând politic o “icoană” răsfăţată de mai toate puterile postdecembriste – fiindcă Ilie Năstase şi-a dorit jilţul de primar al Capitalei şi în 1996 (din postura de candidat al lui Ion Iliescu şi Adrian Năstase, fiind învins de Victor Ciorbea, în turul al doilea), şi ajungând (în 2008) general-maior cu două stele, mulţumită turnătorului securist Dan Voiculescu –, Gabriel Oprea demonstrează, odată în plus, că i se fâlfâie de inflamarea tinerilor frumoşi şi deştepţi care i-au solicitat demisia. Generalissimul nu numai că nu ia în calcul să facă un pas îndărăt, dar e gata să arunce în lupta pentru Bucureşti un amator absolut, doar pentru a-i folosi aura câştigată cu sârg şi talent, într-o tinereţe de odinioară.

Desigur, e trist că pe Ilie Năstase nu-l deranjează câtuşi de puţin să se preteze la o astfel de aventură politicianistă (pentru a doua oară), acceptând să devină baiatul de mingi al generalissimului intrat în colimatorul DNA. Într-o singură viaţă, Nasty nu numai că a făcut sex cu 2.500 de domniţe (aşa cum se tot laudă prin interviuri, pentru a se contrazice ulterior), dar a reuşit să-l schimbe pe Adrian Năstase cu Dan Voiculescu (doi infractori condamnaţi) şi, când noul binefăcător a luat calea puşcăriei, s-a aşezat la dreapta lui Gabriel Oprea, care pare a urma (cu celeritate) soarta celorlalţi doi. Dar, prea multe aşteptări nici n-am fi avut de la năstruşnicul tenismen. Nu m-ar mira ca, în focul luptelor pentru Bucureşti, Nasty să-şi tragă nădragii de general şi să ne arate popoul, tuturor, aşa cum a avut neobrăzarea s-o facă în faţa Simonei Halep, şi a altor zeci de reprezentante ale sexului frumos.

Cât despre Gabriel Oprea, luminosul intelectual al naţiei, e clar că stelele i-au intrat într-un picaj fără precedent. Da, comandantul UNPR şi-a îngropat cariera împopoţonată cu staniol, iar în spatele sclipiciului nu se află nimic. Şi e foarte posibil ca generalissimul s-o păţească, până la urmă, la fel ca monarhul din povestirea lui Andersen, „Hainele cele noi ale împăratului”. Poate că, în timp ce va defila prin Băneasa Shopping City, un ştrengar mai răsărit îl va arăta cu degetul şi va striga, în gura mare:
– Priviţi, Gabi Oprea umblă despuiat!