Reglementările prevăzute în infama ordonanță 114/2018, care a introdus taxa pe active, au fost atât de controversate, încât au stârnit, după cum se știe, pasiuni și dispute inclusiv în interiorul cercului guvernamental.
Primul a fost Călin Popescu Tăriceanu, președintele ALDE și al Senatului, care a promis companiilor din energie că nu li se va mai aplica taxa de 2% pe active.
Inclusiv ministrul de resort, Anton Anton, s-a exprimat în sensul scutirii companiilor de stat care produc energie pe bază de cărbune de plata taxei pe cifra de afaceri, pentru a le scoate de sub spectrul iminent al falimentului.
Ulterior, premierul Dăncilă, așa cum o știe toată lumea, neconflictuală (sic!), a declarat chiar în mai multe rânduri, că guvernul este deschis la propuneri pentru optimizarea OUG 114/2018.
Marți a avut loc, la sediul Guvernului, o întâlnire între Dăncilă și miniștrii care conduc domeniile de activitate vizate de OUG 114/2018, respectiv cei de la Finanțe, Energie și Telecomunicații. Întrunirea nu s-a soldat cu nici o comunicare oficială, în privința posibilelor concluzii.
Miercuri, în schimb, ministrul de Finanțe, Eugen Teodorovici, a făcut o declarație care, deși absolut normală și logică, poate părea surprinzătoare, având în vedere încăpățânarea cu care a s-a agățat până acum de tot ce înseamnă taxarea activelor bancare. Astfel, potrivit celor spuse de ministrul de Finanțe, unele active, cum sunt creditele Prima Casă, cele din finanțări BEI și BERD și titlurile de stat ar putea fi excluse de la aplicarea taxei din OUG 114.
În sfârșit, la aproximativ două luni de la publicarea ei, unul din inițiatorii OUG 114, Eugen Teodorovici a înțeles că guvernul își taie singur craca de sub picioare, practic taxându-se singur.
Băncile îşi recuperează pierderile de la stat
Toți analiștii și specialiștii din piață au anticipat că, în momentul în care vor fi taxate suplimentar, băncile vor încerca să recupreze aceste costuri, măcar parțial, de la clienți.
Or, principalul client al băncilor este chiar ministerul de Finanțe, care se împumută periodic de la instituțiile de credit, prin vânzarea titlurilor de stat, pentru finanțarea datoriei publice.
Așa se face că pe parcursul lunii ianuarie 2019, Finanțele au plătit dobânzi semnificativ majorate, la împrumuturile pe care le-au luat de la băncile autohtone, ceea ce l-a făcut pe ministrul Teodorovici să declare (într-un acces vindicativ?) că va apela la fondul de rezervă (buffer), aflat la dispoziția sa, pentru a nu mai plăti dobânzi mari bancherilor.
Revenit la sentimente mai bune, Teodorovici anunță abia azi ceea ce trebuia prevăzut încă de la început în ordonanță, și anume excluderea titlurilor de stat de la taxare.
La fel stau lucrurile în energie
Plafonând prețul la gazele naturale, guvernul și-a dat practic cu stângul în dreptul, pentru că a redus veniturile Romgaz, care a plătit anul trecut la bugetul de stat miliarde, din dividende.
În plus, taxarea cu 2% pe cifra de afaceri a companiilor care produc energie pe bază de cărbune, cum ar fi Complexul Energetic Oltenia sau Complexul Energetic Hunedoara, le condamnă practic la închiderea porților. Aflate deja în dificultate financiară suprataxarea acestor companii consfințește imposibilitatea lor de a-și plăti certificatele verzi, fără de care nu își pot continua legal activitatea.
Cât privește activitatea fondurilor de stat administrate privat, încercarea OUG 114 de a muta banii dinspre Pilonul II către pensiile asministrate de stat, pentru a da aduce un flux financiar însemnat la Pilonul I, dincolo plasarea pensiilor participanților la Pilonul II sub semnul incertitudinii, măsura ar putea aduce chiar Guvernului pagube însemnate, pe termn lung.
Semnalul trimis pe piețele financiare internaționale este unul extrem de prost, iar retragerea din România a unuia sau a mai multor administratori de pe Pilonul II, fie chiar și discuțiile serioase despre asta, ar scădea încrederea investitorilor internaționali în climatul de afaceri de la București.
Consecința directă a scăderii ratingului de țară este că Guvernul se va împrumuta mai scump și de pe piețele internaționale, în felul acesta paguba fiind mai mare decât potențialul beneficiu.
Taxa pe active prevăzută în OUG 114/2018 sau, așa cum au numit-o guvernanții, ”taxa pe lăcomie”, nu are nimic de-a face cu caracterul de haiduci al celor aflați în prezent la conducerea României. Nu este o taxă ”Robin Hood”, așa cum a aplicat Ungaria băncilor, din moment ce costul final se resfrânge tot asupra populației. Este doar o încercare disperată, intempestivă, a celor responsabili de Finanțele țării, de a petici bugetul de stat, dezechilibrat de niște politici publice iresponsabile. Doar că, grăbit să taxeze domeniile ca fiind identificate cele mai profitabile, Guvernul nu a fost atent la nuanțe și și-a tăiat singur craca de sub picioare.
