Mai mulți ziariști cunoscuți au reacționat dur în urma deciziei de marți a Camerei Deputaților, prin care jurnaliștii și tehnicienii în radiodifuziune și televiziune sunt scutiți de la plata impozitului pentru veniturile din salarii.
Liviu Avram, jurnalist „Adevărul”– „E o mare porcărie. Ar fi bine ca această inițiativă să ne unească și să facem un front comun și să cerem președintelui să întoarcă legea în Parlament, sau să o atace la Curtea Constituțională, pentru că e o mișcare foarte parșivă. Compromite presa în ochii opiniei publice, pentru că lasă impresia că și noi suntem privilegiați, tinde să ne facă mai puțin vocali, cu privilegiile altor categorii sociale, cum ar fi de exemplu pensiile speciale și indemnizațiile speciale. Riscăm să fim acuzați de opinia publică de ipocrizie: de ce îi criticați pe alții, dacă voi acceptați aceste privilegii?”
Dan Tapalagă, jurnalist G4Media – „În plus față de poziția G4Media, aș mai avea de spus că așa cum pare acum, modificarea pare să îi ajute în primul rând pe mogulii de presă. Dacă vă uitați, se aplică atât jurnaliștilor, cât și personalului tehnic, practic, toți angajații dintr-o televiziune. Așadar, ei vor fi marii beneficiari. E o mică să spunem „capitalizare” pe care PSD-ul o oferă lui Voiculescu, Ghiță și altor clienți ai lor. Sunt foarte curios, după reducerea aceasta, dacă salariile la Intact, la Ghiță și la alte televiziuni conduse de moguli o să crească cu 10%, sau banii îi va reține angajatorul. Uitați-vă că în redacțiile mici, independente, acesta ar fi un ajutor neglijabil, însă nu despre asta e vorba, despre cine câștigă, ci de un principiu mare, și anume, nu dorim caste de privilegiați, nu dorim ca societatea românească să fie împărțită între unii șmecheri și alții mai fraieri, nici pentru magistrați, polițiști, armată. Apoi, nu se justifică. Cu ce argumente îi scutești pe jurnaliști de impozit? Că e o situație economică grea? Păi toată societatea românească trece prin asta, firme din alte domenii de activitate trec prin situații dificile, nu e ușor pentru nimeni. Am mai multă înțelegere pentru redacțiile din provincie, care se chinuie să supraviețuiască, găsesc greu surse de venit, nu le e ușor, vedem cum au dispărut redacții întregi, redacțiile centrale nu își mai permit corespondenți locali, deci pentru ei ar putea fi un argument, însă vedeți că nu poți renunța la un principiu pe ideea că salvezi câteva redacții locale, care în clipa de față, dacă ar fi să facem un inventar al presei locale, am constata că o proporție semnificativă e tot în mâinile politicienilor, e controlată de ei. Nu știu câtă presă independentă ar beneficia de reducerea asta, care pentru o redacție mică nu înseamnă cine știe ce.”
Silviu Mănăstire, jurnalist B1 TV – „Este o mare porcărie, jurnaliștii nu au nevoie de un statut special, de pensii speciale sau de alte facilitați din partea politicienilor care sa le cumpere bunăvoința. Ce pot face politicienii? Exact ca în statele europene civilizate, pot sprijini presa care face conținut editorial propriu, care respectă legi și reglementări. Vizavi de televiziunile de știri din România: este o bătaie de joc ce fac marile rețele de distribuție prin cablu, marile companii de telecomunicații, care nu plătesc nici măcar un cent televiziunilor de știri, dar dau bani cu nemiluita posturilor TV care vând și produc mizerie televizată.”
Ion M. Ioniță, jurnalist „Adevărul” – „Mi se pare că nu este corect pentru restul societății și nu mi se pare normal ca anumite categorii să fie exceptate de plata impozitului, indiferent care ar fi pretextul pentru o astfel de hotărâre. Cred că a fost o măsură luată fără niciun fel de consultare și nu cred că majoritatea care a votat a întrebat pe cineva, dar până la urmă, nu știu cum trebuiau să acționeze mai bine, că și breasla jurnaliștilor este destul de divizată și suferă de lipsă de organizare, E o măsură populistă, fără finanțare, care nu are niciun alt scop decât de a câștiga bunăvoința jurnaliștilor.”
Cătălin Tolontan, jurnalist „Libertatea” – „Nu e nici o măsură corectă, nici de bun augur. Nu e corect pentru că există meserii la fel de periclitate în România, sunt mulți cei care își pot pierde ușor locul de muncă, uitați-vă la taximetriști, care sunt la fel de vulnerabili. Revenind, nu mi se pare că acest 10% va face diferența în redacțiile mici, ci dimpotrivă, îi va face pe oameni și mai suspicioși cu privire la presă. Nu am o problemă cu Parlamentul, așa au considerat ei, nu îi acuz, dar din punctul meu de vedere, ca jurnalist nu e corect, ei nu au luat în calcul că facem oricum o meserie dificilă. Trebuie să rămânem credibili.”
Radu Tudor, jurnalist ”Antena 3” – „E un proiect populist, menit să genereze o atitudine binevoitoare din partea presei pentru politicieni. Trebuie să platim taxe, ca oricare cetățean. Modelul grecesc, cu tot soiul de excepții și privilegiați, lovește în economia țării, în sănătate, în educație. Eu nu-mi doresc asta.”
Adrian Ursu, jurnalist ”Antena 3” -„Pentru o presă care a fost supusă la cele mai grele încercări, cred că este primul pas spre o formulă de sprijin pentru această breaslă, așa cum se întâmplă în absolut toate țările din vestul Europei, de foarte mulți ani. Există formule legislative de mult timp în vigoare, în Franța, în Germania, în Marea Britanie, prin care presa este sprijinită, nivelul subvențiilor fiind uriaș, formulele diverse, tocmai pentru că nevoia de informare publică trebuie să fie sprijinită printr-o siguranță a acestei profesii și din punct de vedere financiar, ca să avem mai puține vulnerabilități legate de felul în care ești, sau nu ești, dependent de surse de venit care ar putea fi manipulate către instituțiile de presă. În acești 30 de ani, au fost exersate multe astfel de metode, prin care strângeai robinetul ca să controlezi presa, dirijai bani către o anumită parte a ei, ca să obții bunăvoința și reușeai să obții astfel o distorsiune a mesajului public. Formula de acum e una generalizată, nu se poate citi într-o cheie a unei anumite dependențe politice, de guvern etc. Avem nevoie de forme asociative, cîndva au existat, acum există Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, care a renăscut tot pe baza unei astfel de măsuri administrative, acea formulă a indemnizației pentru jurnaliștii pensionați. Din păcate, acum e o mare lacună a profesiei, faptul că în toți acești ani presa nu și-a mai construit o formulă asociativă interesată de drepturile jurnaliștilor, care să transforme deontologia în obligație, care să stabilească un cod etic, în concordanță cu Carta europeană a jurnalistului și cu alte documente similare”.
